N

naftalina, napii, narcotizarea, naclairea matcii, neacceptarea botcilor, nitratul de amoniu, noiembrie, noutati, numarul optim de culegatoare, numerotarea stupilor

nectarul (elaborare) influente:

caldura si umidit	racirea brusca	ploile	desc electrice	lumina solara	inghet tarii	vantul
agrotehn aplic	ceata si negura	roua	spatiu depozit	act boli-daun	compon sol	var prod

nosemoza

depistare

evolutie

fact favorizanti

forme acute

prevenire

tratament

nucleele

mari	mijlocii	mici			pitice
	Ulei primula	tip Zander	tip Fota	tip Godolo	nucleoli

 

Napii

Cunoscuta si sub numele de napi porcesti, broajbe, napi turcesti, aceasta planta vivace se cultiva pentru tuberculii ei consumati de om si animale. Infloreste din iulie pana in octombrie, dand mult polen si ceva nectar.

sus

---

 

 

Naclairea matcii

Se arunca matca din colivie sau din tubul de sticla in mierea de pe o farfurioara. Este bine ca mierea sa provina din stupul in care urmeaza a fi introdusa. Cu degetul aratator matca se adanceste in miere si este scoasa usor cu o lingurita asezand-o pe fagure exact in locul de unde a fost ridicata cu cateva minute mai inainte vechea matca. Peste albinele din jurul ei se toarna de asemenea putina miere iar rama nu se va aseza imediat la locul ei, caci matca ar putea cadea pe fundul stupului unde s-ar putea pierde.

sus

---

 

 

Nectarul

Elaborarea nectarului, la majoritatea florilor, are loc atunci cand se deschid sacii cu polen, nectarul constituind mijlocul de atractie a insectelor in vederea polenizarii. Florile atrag atat prin culorile ce impresioneaza ochii compusi ai albinelor si altor insecte, cat si prin substantele volatile ce formeaza aroma nectarului si impresioneaza organele mirosului, existand o corelatie stransa intre intensitatea acestor arome si concentratia de zahar ce se gaseste in nectar. Secretia de nectar apare in picaturi care se aduna in potirele florilor in cantitati cu atat mai mari, cu cat afluxul de seva al plantei sau arborelui este mai intens.

Abundenta si calitatea nectarului sunt trasaturi ereditare ale fiecarei specii de plante in parte, variatia productiei de nectar manifestandu-se nu numai la inceputul sau sfarsitul unei infloriri, ci chiar si in cursul unei zile, datorita anumitor conditii fenologice. Ceea ce atrage in mod special albinele la culesul nectarului este procentul mai ridicat de zahar. Sunt multe plante cu nectar abundent dar sarac in zaharuri, pe care albinele il recolteaza numai atunci cand nu gasesc alte surse mai bogate. Procentul concentratiei de zahar in diferitele soiuri de flori cercetate de albine variaza intre 8% si 76%. Existenta amestecului de zaharuri exercita de asemenea o atractie in plus pentru albine, zaharurile compuse constituind o atractie in plus fata de zaharurile simple. Exista totusi plante care dau nectar din plin si totusi albinele nu pot sa profite de el, datorita adancimii la care se afla in potirele florilor. Cantitatea de nectar a florilor scade de obicei putin cate putin la ora 15, pentru ca sa urce spre seara (cresterea continuand si pe timpul noptii).

Concentratia nectarului variaza intre 5 si 70%, albinele preferand concentratia de 50%. In unele cazuri, ele pot culege si mana, reprezentata din secretiile dulci eliminate de unele insecte (care se hranesc cu sucurile si seva plantelor pe care le gasesc). In mod obisnuit, secretia cea mai bogata si cu concentratia cea mai bogata de zahar este atunci cand se deschid anterele cu polen si stigmatul este gata sa primeasca elementul fecundator, care e polenul. Uneori, datorita caderii brumelor tarzii sau altor factori, secretia nectarului este compromisa total. Cantitatea variabila a nectarului este conditionata si de alti factori cum ar fi: varsta plantelor, structura tesutului nectarifer, asezarea florilor pe planta, conditiile proprii fiecarei plante etc.

Factorii care influenteaza calitatea nectarului

Caldura si umiditatea

Umiditatea atmosferica potrivita favorizeaza o secretie mai abundenta a nectarului, mai ales daca noptile calde sunt urmate de zile noroase.

Racirea brusca

Face sa scada foarte mult productia de nectar, mai ales daca solul nu are umiditate suficienta. Plantele insamantate in toamna dau uneori nectar si la temperaturi mai joase.

Ploile

Daca acestea apar pe timpul infloritului spala nectarul la unele specii, mai ales al celor ale caror cupe stau in sus, apa de ploaie diminuand procentul de zahar sub 8%, albinele neculegand un nectar sub aceasta concentratie. Ploile abundente ce cad spre sfarsitul verii si inceputul toamnei favorizeaza formarea rezervelor de zahar in tesutul plantelor, in bulbi si tulpini. O seceta prelungita din vara si toamna are o influenta negativa pentru producerea nectarului in anul urmator, mai ales daca in iarna nu a cazut zapada abundenta.

O vreme umeda pe timpul cresterii si un timp uscat pe timpul infloritului sunt propice secretiei de nectar abundente. Ploile abundente care cad pe timpul infloririi scad sau chiar opresc cu totul productia de nectar.

Descarcarile electrice

Tulburarile atmosferice sunt in general favorabile secretiei de nectar.

Lumina solara

Are o deosebita insemnatate, florile bine luminate fiind mai vizitate de catre albine intrucat albinele sunt mai impresionate de florile care reflecta mai intens razele ultraviolete, lumina solara influentand nu numai secretia de nectar ci si durata infloritului.

Ingheturile tarzii

Ingheturile tarzii de primavara distrug adeseori mugurii florali ai diferitilor arbori (cum e cazul salcamului), care elaboreaza nectar intr-o masura foarte redusa cand infloresc partial sau chiar deloc.

Vantul

Vantul din sud, cand bate uscat si fierbinte, evapora o mare parte din nectar (mai ales in cazul teiului si al unor flori ca hrisca, zburatoarea etc.). Atunci cand vine incarcat cu vapori de apa mareste productia. Vanturile uscate de la apus si nord micsoreaza simtitor secretia nectarului.

Roua

Influenteaza de obicei in bine secretia nectarului exceptand cazul in care apare dupa o seceta prea mare, cand dupa zile calduroase urmeaza nopti racoroase, fara vant, cu cer senin, fapt ce va produce racirea paturii de jos a aerului.

Ceata si negura

Au o actiune negativa asupra productiei de nectar, vaporii de apa mai mult sau mai putin densi tulburand transparenta aerului.

Natura solului si componenta lui

Are de asemenea importanta. Salcamul da productii mai mari pe terenuri nisipoase, drobusorul, lucerna, mustarul si sparceta pe terenuri calcaroase, hrisca pe terenuri argilo-silicioase sau argilos-nisipoase, floarea soarelui pe terenuri cu cernoziom si aluviuni bogate.

Agrotehnica aplicata

O buna agrotehnica si mai ales aplicarea la timp ingrasamintelor organice si minerale are o deosebita insemnatate. S-a stabilit ca ingrasamintele fosfatice si mai ales cele potasice influenteaza evident productia de nectar iar efectul ingrasamintelor minerale complete este si mai favorabil, administrarea combinata a ingrasamintelor contribuind din plin la sporirea cantitatii de nectar secretat.

Spatiul destinat depozitarii nectarului

Acesta trebuie corelat cu puterea coloniei de albine, intensitatea culesului, posibilitatile de interventie si suplimentare ale fiecarui apicultor, avand in vedere ca pentru depozitarea nectarului proaspat este nevoie de un spatiu de 3 ori mai mare decat cel necesar pentru depozitarea mierii. Lipsind acest spatiu recolta de miere se reduce considerabil cu circa 40% adaugandu-se si celelalte neajunsuri prin blocarea cuibului etc. La un cules de 3 kg nectar pe zi vor fi necesari 2,4 faguri, iar in ziua a 6-a de 9 faguri. La un spor zilnic de 6 kg nectar pe zi vor fi necesari 4,8 faguri, iar in ziua a 6-a de 18 faguri.

Variatia productiei de nectar

Cu cat o planta este cercetata mai des cu atat trimite in glandele nectarifere o cantitate mai mare de nectar, crescand totodata si puterea de germinare si de vigoare a viitoarelor plante ce vor iesi din seminte.

Actiunea negativa a daunatorilor si bolilor plantei

Daunatorii si bolile plantelor le micsoreaza vigoarea, scazandu-le si capacitatea de a secreta nectar, uneori, in cazul invaziilor masive, insesi insectele consumand acest nectar.

sus

---

 

 

Nitratul de amoniu (Azotatul de amoniu)

Se recomanda folosirea:

Administrarea gazului

Se face actionand puternic burduful afumatorului, gazul trebuind sa contina 10-20% aer, stiut fiind ca gazul pur, daca se prelungeste contactul, produce asfixiere. Dupa narcotizare albina acuza o stare de revenire, fapt pentru care este bine ca narcotizarea sa fie facuta spre sfarsitul zilei, ca peste noapte stupul sa nu mai fie deranjat si vizitat de albine straine.

Utilizarea tabletelor la formarea roilor pe aceeasi vatra

In timpul zilei formam roii: pe cate o rama cu mult puiet capacit, o rama cu miere si albina scuturata de pe o alta rama. In loc de podisor punem deasupra o folie de polietilena si o patura. Roii se tin inchisi pana seara. Inainte de lasarea intunericului:

Cand albinele incep sa-si revina introducem matca, punem podisorul si capacul si deschidem urdinisul.

Apicultorul Atanasiu recomanda:

Apicultorul Hristea ne atrage atentia:

Anestezierea albinelor pe o perioada de cateva minute, folosind fumul nitratului de potasiu (salpetru), in concentratie de 5 g la 250 ml apa trebuie facuta cu prudenta. O substanta mult mai buna decat salpetru este nitratul de amoniu, folosit ca ingrasamant chimic, pentru ametirea unei familii fiind suficienta o lingurita de azotat de amoniu care se pune in afumatorul aprins, dupa care se dau 5 rafale de fum pe urdinis. Urdinisul este inchis imediat pentru cateva minute. Albinele raman ametite circa 5-6 minute, pierzandu-si memoria locului ce-l ocupa stupul si activitatii de pana atunci, timp in care se introduce pe urdinis o matca noua, inaintea dezmeticirii albinelor. Daca in stupina a inceput un furtisag, albinele ametite cat si hoatele uita locul stupului din care provin si raman in stupul atacat unde, la desteptare, vor colabora cu familia pagubita. De asemenea, cand se fac nuclee de orice fel, aplicand metoda anesteziei, albinele nu mai parasesc nucleul.

Masuri de precautie:

 

Noiembrie

Este cea dintai luna de iernare pentru stupina. In primele zile se fac ultimele pregatiri pentru iernare. In zilele calde trebuie urmarit ca albinele sa faca un zbor de curatire. Daca ele nu ies afara, se pune pe scandura de zbor putina miere pe un capacel, pentru a atrage albinele afara folosind o nuielusa care se introduce pe urdinis agitand albinele. Albinele trebuie urmarite pentru a nu se declansa furtisagul. Cu ocazia acestei stimulari albinele ies afara si se curata.

Pentru iernare, pe fundul stupului este indicat sa existe magnetul de apa, iar coloniile mai slabe se impacheteaza bilateral cu diafragme si pernute. Pozitia stupilor pe postamente trebuie sa fie usor inclinata catre fata pentru a inlesni scurgerea apei de condensare. Cu putini timp inainte ca pamantul sa inghete se fac insamantarile de toamna pentru lotul apicol. Combinatia 7 kg facelia si 7 kg mustar la ha da rezultate foarte bune. Mustarul infloreste cu 10 zile mai devreme in primavara si astfel culesul se prelungeste la 30-40 zile.

sus

---

 

 

Nosemoza

Numita si diaree infectioasa, nosemoza este o boala parazitara a albinelor adulte ce se transmite prin spori, provocata de protozoarul unicelular Nosema apis Zander, din ordinul microsporilor. Boala apare violent cu rezultate dezastruoase, sau lucreaza incet, pe nesimtite, asa cum e cazul in cele mai multe stupine. Se prezinta si sub forma vegetativa si sub forma sporulata. Atunci cand simptomele sunt evidente vindecarea se va face cu anevoie. Unii cercetatori sustin ca parazitii ei sunt prezenti permanent in corpul albinelor, la fel ca tuberculoza la oameni, dar devin nocivi numai cand starea fiziologica a coloniei si conditiile vitrege meteorologice determina inmultirea parazitilor. Este cu atat mai greu de observat cu cat majoritatea albinelor infestate pier in camp, mai ales la inceputul primaverii. Coloniile vor intra slabite in vara fara a da recolte bune si, daca nu se iau masuri de combatere, boala va reapare in iarna si primavara urmatoare, albinele varstnice fiind cele mai afectate. In coloniile slabe sufera si matcile, care pier in numar mare, boala evoluand acut.

Depistarea bolii

Se face pe baza analizelor de laborator. In lipsa acestora, se prinde o albina, ii rupem capul si apucand cu o penseta ultimul segment al pantecelui si ii tragem afara intestinul cu stomac cu tot. Daca stomacul e alb-varos inseamna ca albina e sigur bolnava. O analiza si mai precisa se poate face strivind stomacurile mai multor albine si amestecandu-le cu putina apa intr-o farfurioara de sticla. Daca culoarea acestui amestec este galbena, verde sau cafenie, nosemoza nu este prezenta. Daca amestecul devine laptos-albicios nosemoza este sigur prezenta in stupina (vezi Stupăritul, pag. 575-576).

Evolutia bolii

Evolutia microbului bolii porneste de la un spor care se introduce, fie prin hrana, fie prin apa, in tubul digestiv al albinei, traind pe seama celulelor pe care le distruge, se fixeaza in stomac, de unde, pe cale de diviziune si transformare, se inmulteste cu miile; apoi, sparge invelisul interior al stomacului si napadeste organismul; sporii sunt dati afara de albine pe calea reziduurilor. Cateodata boala se intinde si la intestinul gros si ajunge si la caile urinare. Cand microbii se inmultesc prea mult, produc o infectie intestinala ce se manifesta, fie printr-o constipatie, fie printr-o diaree, cand boala este intr-un stadiu foarte inaintat si foarte primejdios.

Boala incepe de obicei primavara si se termina in luna iunie, cand intra intr-o faza de amortire.

Factorii favorizanti

Nosemoza este o boala a mizeriei, sporii ei dezvoltandu-se, in forma endemica, in coloniile slabe, rau intretinute si cu o slaba posibilitate de incalzire a cuibului, in cele mai multe cazuri stand in stare latenta cu suisuri si coborasuri datorate unor factori favorabili:

Fiecare albina bolnava de nosema are in intestine circa 25-30 milioane de spori. Cu toate acestea, nu orice spor intrat in organism are o evolutie distructiva, totul depinzand de puterea de rezistenta a organismului coloniei atacate.

Forme specifice ale nosemozei acute

Nosemoza acuta este cauza depopularii stupilor si mortalitatii ridicate a albinelor. Albinele infestate de numerosi paraziti sunt nelinistite, ies grabite pe scandura de zbor la prima curatire, dar nu mai apuca sa zboare, lasand pe scandura de zbor sau pe peretele frontal materiile fecale care ies sub forma de diaree, cu picaturi apoase ce se preling, pline cu milioane de spori, gata sa invadeze alte albine mature. Pentru a ne da seama daca este cu adevarat vorba de nosemoza si nu de diaree trebuie sa tinem cont de diagnosticul diferentiat al lor. Fecalele diareice sunt de culoare bronz inchis sau cafenie, pe cand in cazul nosemozei, sunt de culoare deschisa galbuie-verzuie sau maronie, diseminate neregulat, abundente si cu miros acriu, fetid. In cazul in care nosemoza se manifesta sub forma constipatiei, albinele bolnave stau cu abdomenul intins, lucios, batand in negru, fac miscari incete, umbla greu, cad de pe scandura de zbor, se tarasc pe jos cu aripile tremurand (nu mai pot sa zboare). Matcile infectate depun oua dezordonat si mor la cateva saptamani dupa infectare.

Cand boala devine acuta, vindecarea va fi foarte dificila:

IN CAZUL DEPISTARII FORMEI ACUTE NOSEMOZA ESTE SUPUSA RESTRICTIILOR SANITAR-VETERINARE ŞI CARANTINEI.

Prevenire

Nosemoza este o boala de sezon, care apare si dispare in anumite conditii, prezenta ei permanenta fiind impiedicata prin luarea unor masuri bune de igiena. Dupa Mihailov, procentul lunar de infestare al albinelor ar fi urmatorul:

Sporii de nosemoza sunt foarte rezistenti. Pe pamant mor abia dupa 5-6 saptamani daca sunt feriti de soare, care ii ucide in 30 de ore. La ger rezista 2-4 luni, in pamant intors 3 luni, in solutie de formol (10%) 4 ore, in miere 12 luni, in faguri si in stup 2-5 ani etc. 

Fagurii de la rezerva, inainte de introducerea in stupi trebuie dezinfectati, petele de diaree gasite pe ei fiind razuite si spalate cu o carpa cu formol. Daca pe suprafata fagurilor sau sub capacelele de miere se vede o tesatura ca un paienjenis, este o dovada ca acolo sunt acumulate larve de paduchi (Braula). Vaporii de acid acetic distrug larvele de paduchi. Daca nu avem acid acetic, fagurii respectivi vor fi descapaciti cu un cutit fierbinte iar capacelele vor fi imediat topite. Paduchii sunt principalii transmitatori ai nosemozei. Mierea de pe acesti faguri nu va mai fi data albinelor. Fagurii care au pete de diaree in strat gros pe spetezele ramelor si pe celule se topesc, iar ramele se flambeaza. Fagurii cu puiet descapacit cu matca se trec in corpul al doilea al stupului, cuibul cu matca completandu-se numai cu faguri dezinfectati cu vapori de acid acetic glacial. Fagurii cu puiet capacit raman in corpul de jos si, dupa eclozionare, sunt scosi, dezinfectati sau dati la topit. Acum cuibul se muta jos si se impacheteaza, colonia fiind hranita in tot acest timp cu o hrana bogata in proteine (pastura si drojdie in care vor fi introduse si vitamine din sucurile de legume). Coloniile slabite se unesc, alegand matca cea mai tanara, coloniile tinandu-se sub directa supraveghere. Pentru iernare cea mai recomandata miere este cea de salcam si capacita. In caz contrar, in prima decada a lunii august, se va oferi sirop de zahar concentrat, preparat cu apa de ploaie, pastrand in cuib fagurii cu pastura. Iernarea a 2 colonii sub acelasi acoperis, de o parte si alta a unei diafragme etanse, le pune pe amandoua in conditii bune.

Primavara

In primele zile bune de zbor ale primaverii se face si o hranire stimulenta afara in natura, daca stupina este izolata, mai ales daca albinele duc lipsa unui cules de nectar si polen proaspat. Zborul activ al acestei hraniri, la 150-200 m departe de stupina, contribuie la asanarea organica a albinelor bolnave si la eliminarea parazitilor. Temperatura ridicata din stupi este de asemenea o frana in dezvoltarea nosemozei. Tratamentul cel mai eficient se face in faza incipienta a bolii iar asanarea fagurilor infestati se va face in toamna. Pe fundul stupilor se vor presara timp de cateva saptamani floare de pucioasa.

Toamna

In cazul in care in anul precedent coloniile au suferit de nosemoza, la 1 august se extrage toata mierea si se fac hraniri de completare cu sirop dens (60%) cu apa de ploaie sau de rau, avand grija sa asiguram fiecarei familii 2 faguri cu pastura iar matcile se vor schimba in fiecare an (o matca infectata netraind mai mult de 4 luni de la data primei infestari).

Tratament

Reteta 1 cu usturoi

Pentru 40 de stupi, se piseaza 2 kg usturoi, se pune in 4 l apa potabila fiarta si racita; dupa 3 zile se strecoara si se amesteca cu 40 l sirop cu miere si infuzie de ceai de musetel si coada soricelului. Se administreaza sera, la fiecare trei zile, toamna si primavara. 

Reteta 2 cu izoniazida si otet

Rezultate relativ bune pot fi obtinute cu ajutorul siropului preparat la cald cu ceaiuri de plante medicinale (coada calului, pelin, urzici etc.), suc de ceapa, izoniazida (1 pastila la litru) si otet (10 ml la litru - sporii nosemozei neputand trai in mediu acid).

Reteta 3 cu otet de mere

Pentru tratamentul de soc (toamna) utilizat in caz de infestatie cu nosemoza, dupa racirea a 10 litri de sirop pregatiti cu ceaiuri, se adauga 3 litri de otet din cidru de mere. Se poate constata ca familiile hranite in felul descris mai sus nu mai au paduchi (din cauza vaporilor acidului acetic).

Zander - marele bacteriolog care s-a ocupat cel mai mult de aceasta boala, recomanda mutarea stupului bolnav la 100 de metri de stupina intr-o zi de mare activitate, punand in loc o roinita cu 1-2 faguri si regina prinsa in cusca. Albinele adunate, dimpreuna cu regina sunt apoi sacrificate. Colonia ramasa numai cu albinele tinere primeste o regina tanara fecundata si este transvazata intr-o cutie bine dezinfectata. Fagurii sunt si ei dezinfectati pe deasupra cu o lampa cu benzina, pana se observa o usoara topire.

sus

---

 

 

Nucleu

Este denumirea unei colonii proprii reduse, care cu timpul se poate dezvolta, ajungand o colonie normala. Fiecare stup orizontal ce depaseste o colonie buna, e necesar sa aiba un nucleu-buzunar, care se preteaza foarte bine tuturor manevrelor, fiind tipul cel mai mare de nucleu, in care se pot imperechea intr-un sezon 6-7 matci.

Nucleele vremelnice

Nucleele sunt de mai multe feluri:

Compartimentele tuturor nucleelor sunt prevazute cu scandurele exact cat dimensiunea fiecaruia, avand un orificiu de hranit cu capacel, pentru alimentarea jgheabului hranitor.

Mari

Nucleele pe 3-6 rame normale, sunt cele mai indicate, mai ales pentru apicultorii incepatori, intrucat nu necesita un volum de munca prea mare si pot fi transformate cu usurinta in familii de productie. Nucleele facute imediat dupa culesul de la salcam vor ajunge destul de puternice pana la 10 iulie, putand participa la culesul de la floarea soarelui.

Pentru stupinele mici se formeaza pe 2-3 rame asezate fie la o margine a stupului ca nucleu-buzunar, despartit de restul populatiei printr-o diafragma etansa, avand un urdinis in peretele lateral al stupului cu scandura de zbor separata, fie in cutii separate, tip nucleu STAS. Albinele nucleului-buzunar imprumuta caldura de la colonia alaturata, o colonie intretinuta intr-un orizontal mai mare putand adaposti chiar 2 nuclee de acest fel (la partile laterale), acest sistem fiind foarte potrivit pentru stupinele mici.

Pentru stupinele mari nucleele cu rama normala se organizeaza intr-un singur stup cu mai multe nuclee, fiecare nucleu avand 1-2 rame, asemanator cu un stup pepinier. Despartirea intre nuclee se face prin foi subtiri de 2-3 mm din tabla, material plastic sau geam, fiecare compartiment avand plasat urdinisul in diferite pozitii (unul mai sus, altul mai jos, variat colorate si cu repere de zbor sigure, pe fund avand prevazute site de aerisire, prevazute cu oblonase de tabla ce se vor deschide la transport. Hrana lor va fi asigurata pe sus in jgheabul hranitor ce face parte din rama cu fagurele de puiet. Pentru popularea unei pepiniere cu 10 nuclee este nevoie de 2,5 kg albina.

Formarea si popularea

Reguli de baza de respectat la formarea nucleelor pe aceeasi vatra:

Un indiciu ca matcile sunt acceptate este luarea in crestere a fasiei de fagure artificial din RH (rama hranitor).

Popularea acestor nuclee cu albina cere un plan precis, in functie de data pornirii cresterii botcilor. Ele se formeaza cu 1 ora inaintea altoirii botcilor, cuprinzand 1 fagure cu puiet capacit gata de ecloziune, 2 faguri cu provizii (din care unul cu hranitor) si albina acoperitoare + albina tanara periata de pe 2 faguri cu puiet necapacit. Se recomanda sa se organizeze simultan cate 2 nuclee adapostite in acelasi stup, cu directie inversa de zbor. Stupul de imperechere avand ambele urdinisuri inchise, dar cu ventilatia deschisa sus si cu apa in hranitor, este dus la adapost si intuneric, unde este tinut 3 zile, timp in care tot puietul a eclozionat din celule. Acum este adus pe locul definitiv din stupina, intr-un astfel de stup cu 2 nuclee putandu-se imperechea la rand 3-4 serii de matci. Hranirea acestor nuclee se face seara cu doze mici, chiar daca albinele gasesc in camp ce sa culeaga. Matcile imperecheate, dupa depunerea catorva oua, sunt ridicate si folosite in stupina sau pastrate in stupii orfanizati in acest scop, pentru a face loc unui alt rand de matci la imperechere.

Mijlocii

Sunt organizate intr-un magazin de recolta, cu cate 2-3 jumatati de rame STAS (3-4 nuclee la 1 magazin prevazut cu fund si capac), fiecare nucleu avand nevoie de 250 g albina. La fundul fiecarui compartiment se afla o taietura de 3/8 cm prevazuta cu sarma pentru ventilatie. Popularea lor se face cu albina tanara periata de pe 1,5 rame STAS cu puiet necapacit, botca altoindu-se inaintea perierii, pe unul din faguri (protejata cu un manson de carton sau spirala).

Mici

La aceste nuclee hranirea este oarecum dificila, fapt ce cauzeaza ramanerea fara hrana si parasirea lor de catre albine. Alimentarea este asigurata cu miere printr-un dispozitiv hranitor pus deasupra ramei sau alaturi ca o diafragma. Cunoscute la noi si sub denumirea de stupusori de imperechere, de obicei folosesc 2-3 rame mici cat 1/3 sau 1/4 dintr-o rama mare, populatia lor putand fi de 50, 100, pana la 250 g albina in functie de diversele dimensiuni si modele:

Tip Zander

Pot fi folosite la imperecherea industriala si sunt prevazute numai cu o singura rama mica, peretii laterali fiind din sticla ce gliseaza in nuturi (putand fi scosi cu usurinta la nevoie). Suprafata interioara a fagurelui este de 190 x 102 mm, iar spatiul util pentru hrana este de 148 x 55 x 45 mm, incapand aici 500 g pasta de zahar cu miere. Defectul modelului Zander sau Peschetz consta in faptul ca are doar o singura rama, fiind nepotrivit vietii albinelor.

Popularea cu albine se face astfel:

Tip Fota

Sunt alcatuite din 3 rame inguste, prinse una de alta cu mici balamale, astfel ca atunci cand sunt asamblate pot forma o rama Dadant sau ME. Cele 3 rame ocupa un spatiu necesar plus un loc alaturat unde sta hranitorul, deasupra avand un spatiu pentru o colivie cu matca.

Avantaje:

Tip Godolo