M
macris, magnetul
de apa, mai, mamifere
daunatoare, management
apicol, manuire RPB,
martie, masa
de dascapacit, masca, matrita
silicon botci ceara,
maturator, medicamente
antivaroa, medicatia
radionica, medicina
naturista (Donadieu) ,
melanoza,
melisa, meloscop,
menta acaricid, metode
de roire, microbi, micoze,
micronucleu, mierea,
misterul
disparitiei albinelor, moartea
albinelor, moartea puietului,
mustarul |
Magnetul
de apa
Este un dispozitiv ce se monteaza
la fundul stupului spre leatul din spate si consta dintr-o fasie
de tabla de 6/20 cm ce acopera o taietura facuta pe fund, vaporii
proveniti din respiratia albinelor condensandu-se aici (punctul
cel mai rece) fiind atrasi ca de un magnet, apa scurgandu-se
usor afara.
sus
Mai
Flora melifera din
luna mai este cea mai bogata. Cresterile de matci dau rezultatele
cele mai bune incepand cu aceasta luna. Apar totusi si situatii
neplacute, in special in jurul datei de 12-14 mai, caracterizate
prin raciri bruste, posibile caderi de bruma, vanturi puternice
si reci, cauzand pagube apiculturii si agriculturii. Aceste
manifestari sunt cauzate de interpunerea intre soare si pamant
a unei pulberi de stele ce candva s-au ciocnit in cosmos. In
aceste zile este indicat sa ne retinem a face roiri, existand
riscul racirii puietului.
In prima decada a lunii sosesc
prigoriile, matcile ce ies la imperechere fiind cele mai periclitate
in aceasta perioada.
Prevenirea
roitului este o masura ce trebuie avuta permanent in vedere,
mai ales la inceputul celei de a doua decade, fiind indicate
in acest sens folosirea si intarirea roiurilor temporare (dupa
culesul de la salcam). Infiintarea familiilor noi se poate face
acum cu prisosul de albine ramase libere dupa cules, folosind
diverse metode.
In perioada premergatoare
culesului se aplica tehnicile
de ingradire a ouatului matcii, crearea spatiului pentru
cules, sau una din metodele
de sporire a productiei.
Pe timpul culesului se va
avea mare grija ca albinele sa nu blocheze cuiburile, oferindu-le
la timp faguri goi gata claditi sau mutand mierea in corpurile
de stransura. In cazul in care in stupina vom avea roi naturali
energia acestora
va fi folosita la sporirea productiei, cladirea fagurilor
artificiali sau la ajutorarea familiilor de productie. Nu trebuie
uitat ca in timpul culesurilor matcile pot fi inlocuite
foarte usor folosind colivii automate si gratii separatoare.
Culesul de la salcam este
cel mai potrivit pentru asigurarea fagurilor in sectiuni.
sus
Marcarea
matcilor
Marcarea matcilor e o practica
veche si curenta in stupinele moderne. Pe langa economia de
timp afectat cautarii matcii, se evita aparitia si raspandirea
furtisagului, precum si racirea cuibului. Marcarea este un ajutor
pretios in lucrarile de genetica inlesnind cunoasterea suselor,
studiile de comportament, selectia si ameliorarea etc. Matcile
pot fi marcate atat inainte cat si dupa imperechere, fie direct
in stupina, fie intr-o camera curata si luminata, fara mirosuri
puternice (de sapun, benzina etc.) care ar putea irita matcile.
Codul international pentru marcarea matcilor este urmatorul:
| Ultima
cifra |
Culoarea |
| 1 sau 6 |
alb-cenusiu |
| 2 sau 7 |
galben |
| 3 sau 8 |
rosu |
| 4 sau 9 |
verde |
| 5 sau 0 |
albastru |
Apicultorii elvetieni folosesc
doar primele 4 culori.
Marcarea individuala
a matcilor este o operatie care trebuie efectuata cu multa finete,
matca manipulandu-se numai tinuta de torace. In unele tari este
interzisa orice atingere a matcii tocmai pentru a se evita accidentarea
ei. Atunci cand matcile sunt aduse in colivii ele sunt scoase
in palnia palmei si prinse cu 3 degete de la mana stanga (aratator,
mijlociu si degetul mare) de partile laterale ale toracelui,
partea dorsala a acestui segment ramanand libera pentru marcare.
Matca trebuie tinuta ferm pentru ca nu cumva sa se rasuceasca
si sa se raneasca. In S.U.A. matca este imobilizata prin prinderea
ei de cele doua picioare anterioare de pe partea stanga. Alt
procedeu pentru prinderea matcii este sa aplicam peste ea un
tub special confectionat sub forma de lulea din material de
plastic transparent, avand la cele doua capete orificii inchise
cu dopuri. Dopul cel mare este prevazut cu o gaura mica pentru
accesul aerului la matca. Dupa prinderea matci cu ajutorul tubului,
matca va fi eliberata pe un suport moale (tesatura, burete etc.)
si prinsa cu degetele mainii stangi. Pentru reusita este bine
a se experimenta pe trintori. Pentru imobilizarea matcii fara
a o atinge cu mana ne putem folosi si de un capacel simplu prevazut
cu plasa. In unele lucrari mai vechi se recomanda un dispozitiv
simplu cu elastic ce se aplica peste matca. Daca la eliberarea
de sub apasarea elasticului matca se agita exista riscul de
a irita albinele, ceea ce se poate solda cu pierderea ei. Pentru
a se preintampina pierderile de matci datorate iritarii albinelor
din cauza vopselelor ce pot degaja mirosuri, este indicat ca
matcile sa fie redate familiilor sub protectia coliviilor, din
care albinele le elibereaza dupa cateva ore. Matca nu se introduce
in colivie pana ce vopseaua nu este suficient uscata, intrucat
s-ar putea atinge de colivie si s-ar naclai. Placutele de opalit
sau stantate in folie metalica (plastic) ori foite circulare
de staniol cu diametrul de 1,8-2,3 mm, se pot fixa de matca
folosind "silicogen", "lipinol"
diluat in acetona, sau oja
incolora. Una din metodele cele mai eficiente
care nu necesita instrumentar pentru confectionarea rondelelor
este urmatoarea: se improvizeaza o preducea dintr-o rezerva
metalica pentru pix cu pasta. Se indeparteaza suportul bilei
si dupa curatirea ei de resturile de pasta prin spalare cu alcool
se slefuieste fin la ambele capete. Prin apasarea pe foaia de
staniol asezata pe un suport tare putem taia mai multe rondele,
dupa care acestea sunt eliberate prin suflare prin celalalt
capat. Cu un betisor se aplica silicogen sau oja pe punctul
de pe toracele matcii unde urmeaza sa se aplice rondeaua asteptand
apoi cateva secunde pentru a fi siguri de aderenta ei. Se pune
apoi matca intr-o colivie, la care, in loc de capac aplicam
o foita de fagure artificial caruia i s-a facut cu un cui 3-4
orificii. Introducem colivia intre fagurii stupului care se
inchide. La viitorul control ridicam colivia.
Pentru marcare se mai pot
folosi si Penis xxl pe baza de vopsea speciala, care, prin
folosirea unui capacel
special de imobilizare a matcii direct pe fagure, au avantajul
rapiditatii marcarii, insa nu intotdeauna acest tp de marcare
rezista in timp.
In ultimul timp, au aparut
in comert set
sticlute cu vopsea pentru marcat matci.
Cum
procedez eu:
-
prind
matca de aripi,
-
o
imobilizez prinzand-o de piciorusele din fata si spate de
pe aceeasi parte,
-
o
marchez pe torace,
-
o
introduc intr-un bigudiu asteptand putin sa se usuce vopseaua,
-
dupa
care o eliberez pe acelasi fagure.
Marcarea anatomica
(scurtarea sau retezarea aripilor) se practica doar la matcile
imperecheate. Se poate scurta aripa anterioara dreapta in anii
pari sau cea stanga in anii impari. In cazul insamantarii artificiale
se mai practica retezarea ambelor aripi pentru a deosebi aceste
matci de cele imperecheate natural. Acestea nici nu vor mai
putea zbura, oferind garantia imposibilitatii unor imperecherii
ulterioare. Atentie! A se evita sectionarea unor portiuni ingrosate
ale nervurilor aripii.
sus
Marcatorul
de matci cu elastic
Are forma unei furculite cu
2 pinteni de lemn sau plastic, elasticul intins creand un spatiu
de 2 mm in vederea protejarii propodeu-mului matcii, fara a
permite insa deplasarea ei. Cu ajutorul unei seringi de 1 ml
fara ac, ce are niplul tesit pentru a lasa meniscul picaturii
din lateral, se face marcarea matcii prin atingerea meniscului
vopselei de torace.
sus
Martie
In familiile puternice, unde
proviziile de miere si pastura au fost asigurate din belsug,
s-a crescut pana acum cel putin o generatie de albina tanara.
Stupii se deschid cat mai putin stiut fiind ca pentru refacerea
regimului termic la un stup deschis pentru 5 minute pe timp
friguros albinele consuma pentru refacere 0,5 kg miere, echilibrul
restabilindu-se abia a doua zi. Pana la efectuarea reviziei
generale observatiile vor fi facute fara
a deschide stupul.
Atunci cand temperatura atinge
+12 grade Celsius se poate face un control
sumar, avand grija ca acesta sa nu dureze mai mult de cateva
minute, avand la indemana faguri cu miere preincalziti si stropiti
cu apa mierata, scopul controlului fiind descoperirea starilor
anormale. Se va vedea daca albinele traiesc, daca sunt vioaie
si daca se vad pete de diaree, daca mai exista miere capacita.
In cazul in care ceva pare anormal se departeaza ramele marginase
pana la observarea puietului, fagurii fara miere fiind indepartati
si indepartati si inlocuiti cu altii plini cu provizii.
Dupa 7-8 zile de zboruri active
si la o temperatura adecvata (cel putin 14-15 grade Celsius)
se poate face revizia
de fond, lucrare care este de o insemnatate capitala pentru
viitoarea dezvoltare a familiilor. Cele mai bune rezultate se
obtin daca revizia este facuta sub un cort protector. Trebuie
avuta in vederea legea statornicita in stuparit cu privire la
dezvoltarea timpurie a familiilor de albine: "orice pierdere
ce ar depasi 500-600 g albina in primavara se va rasfrange printr-o
intarziere de cel putin 3 saptamani in dezvoltarea cuibului",
colonia pierzand cel putin o generatie de puiet. In al doilea
rand vin rezervele de hrana din stup, masurile de igiena, comprimarea
cuibului si pastrarea caldurii coloniei.
Familiile alese pentru inmultirea
trantorilor selectionati vor primi in cuib faguri cu celule
de trantori si vor fi stimulate periodic cu mici cantitati de
sirop si pastura. Nu se dau faguri cu puiet de la alte familii
pentru intarire, pentru a nu se schimba in vreun fel caracterele
performante ale coloniei paterne.
sus
Masa
de descapacit
Pentru ca ramele sa aiba un
sprijin mai bun, se foloseste o masa special construita pentru
sprijinul si descapacirea mai eficienta a ramelor cu miere.
sus
Masca
Este facuta dintr-un voal
matasos negru, rar si subtire, acoperind si ferind fata de intepaturile
albinelor. Poate fi adaptata la ochelari de vedere sau ochelari
de ceata, in cazul in care se urmareste imbunatatirea performantelor
vederii.
sus
Matca
Generalitati
Matca este aceea care asigura
perpetuarea speciei, numai ea fiind in stare sa dea oua fecundate
din care sa ia nastere viitoarele generatii de albine. Atunci
cand printr-un accident dispare, colonia se pregateste sa-si
creasca una noua, cladind botci "de salvare" in mijlocul
cuibului. Daca matca devine necorespunzatoare albinele pregatesc
1-2 botci de "inlocuire linistita", iar atunci cand
se pregatesc sa roiasca, construiesc un numar foarte mare de
"botci de roire". Botcile de roire sunt luate in crestere
esalonat (la distanta de cateva zile intre ele), pentru ca viitoarele
matci sa nu eclozioneze toate deodata.
In mod obisnuit albinele au
o inclinare naturala de selectivitate pentru matca lor, in raport
cu o matca straina cu care intra in contact. Aceasta selectivitate
nu se manifesta la fel in tot timpul anului, pe timpul marilor
culesuri schimbarea matcilor facandu-se cu usurinta.
In preajma roitului matca
este mai putin hranita, lipsa de hrana contribuind totodata
la imputinarea substantei de matca si la usurarea acesteia in
vederea zborului apropiat.
Fagurii
bun de ouat
Matca nu depune oua in fagurii
nou claditi, decat in intervalul dintre inflorirea salcamului
si inflorirea teiului. Exceptie fac roiurile. Matcile prefera
fagurii in care au mai fost oua, cei mai indicati fiind cei
de culoare maronie deschisa (cei de culoare foarte inchisa fiind
dati la reforma).
Maturarea
matcilor
Matca este matura la 5 zile
de la eclozionare, se imperecheaza de la 8 pana la 12 ori, in
timp de cateva zile (ziua 7-12 uneori chiar pana la 21) si incepe
ponta dupa ce au trecut 2 pana la 5 zile de la ultima imperechere.
Moartea
matcii
Poate fi naturala, datorata:
-
bolilor - in special
nosemozei (care rapune matci in timpul iernii sau primavara
dupa inceperea ouatului) si melanozei,
-
batranetii - matca
epuizata avand ovarele atrofiate si spermatozoizi degenerati,
-
atacului unei
alte matci - sau
accidentala, datorata:
-
pierzandu-se pe
timpul zborului de recunoastere sau imperechere,
-
intrarii intr-un
stup vecin,
-
interventiei necorespunzatoare
a apicultorului (deschiderea prea timpurie dupa imperechere),
-
caderii pe pamant,
-
zborului matcii
cand deschidem stupul pentru control,
-
tinerea indelungata
a matcii intre degete si imprimarea unui miros nerecunoscut
de albine,
-
ridicarii prea
bruste a fagurelui pe care se afla matca,
-
cu ocazia transportului
in pastoral,
-
controlul prea
timpuriu primavara (inainte ca albinele sa-si fi inceput
activitatea),
-
introducerea matcilor
cumparate in colivia de transport impreuna cu albina insotitoare
etc.
De aceea, atunci cand se procedeaza la marcarea matcilor
acestea se introduc in colivii de protectie, pana cand albinele
se obisnuiesc cu noul miros. In cazul in care matca si-a luat
zborul trebuie sa stam nemiscati cu stupul deschis pana ce matca
se reintoarce. Uciderea matcii mai poate surveni si cu ocazia
unirii a doua colonii, cand apicultorul trebuie sa lase in stup
numai una din cele 2 matci. Tratamentele prea brutale cu medicamente,
fumigatiile, narcotizarile etc. pot cauza de asemenea moartea
matcii, daca dozele sunt exagerate sau durata tratamentului
este mai mare decat cea prescrisa. Unele matci tinere daca sunt
luate intre degete pot avea reactii neasteptate, datorate unor
turburari nervoase, ajungand sa paralizeze sau sa para ca si
moarte. In astfel de situatii nu trebuie sa aruncam matca aparent
moarta ci sa asteptam cu rabdare reanimarea ei.
Atentie!
La deschiderea stupilor nu trebuie
dat prea mult fum. Se va evita:
- deschiderea brusca a stupilor,
- lovirea ramelor si
- orice zgomot care ar putea speria matca si ar face-o sa
fuga pe rama, fiind ucisa chiar de albinele proprii, care,
o vor considera drept o straina.
Intrucat reginele se ascund uneori pe leaturile
ramelor si pot fi omorate din greseala de apicultor, scoaterea
si introducerea ramelor se va face cu grija, perpendicular,
fara a atinge peretii stupului.
De asemenea, primavara
nu este indicat a se umbla in stupi inaintea desfacerii cu
totul a ghemului, controlul de fond fiind indicat a se face
dupa trecerea a cateva zile de zbor intens.
Daca totusi, observam formarea unui ghem de albine, acesta va
fi aruncat intr-o farfurie cu apa. Albinele, speriate de inec
vor da drumul matcii. Matca eliberata va fi introdusa intr-o
cusca si redata familiei, dupa ce am aplicat un capacel de ceara
perforat, in vederea eliberarii ei.
Cresterea
matcilor
Cresterea
naturala a matcilor
Perioada
cea mai favorabila formarii roiurilor este dupa 15 mai.
Metoda
1
Este o metoda recomandata
apicultorilor incepatori si consta in alegerea celei mai bune
familii din stupina, a carei matca sa fie mai in varsta (aceasta
intrand mai curand in frigurile roitului). Conditia esentiala
este ca aceasta sa nu fi manifestat 2-3 ani tendinte de roire,
altfel acestea vor fi perpetuate si vor compromite recolta.
Colonia va fi stimulata si mentinuta pe un cuib strans, avand
asigurati din timp trantorii pentru imperechere. Dupa declansarea
roirii botcile mature capacite si protejate vor fi altoite la
coloniile cu matci batrane, orfanizate in prealabil.
Metoda
2
Consta in folosirea a 1-3
colonii crescatoare, recordistele stupinei, fiecare din acestea
fiind ajutata de cate 4 FA (familii ajutatoare), ce vor fi stimulate
impreuna, imediat dupa zborul de curatire, din 7 in 7 zile.
Cand timpul se stabilizeaza, coloniile crescatoare vor fi ajutate
cu faguri cu puiet capacit, fara a intrerupe hranirile de stimulare.
Cand apar botci, cu 1-2 zile inaintea capacirii acestora, se
scoate matca coloniei recordiste si se formeaza un nucleu de
rezerva. Dupa alte 5-6 zile (timp in care botcile sunt capacite
si devin mature) botcile pot fi folosite dupa necesitati, cea
mai buna folosire fiind aceea a impartirii fagurilor cu botci
si albina insotitoare, in cat mai multe nuclee, fiecare fagure
cu botca primind alti faguri cu albina, puiet si provizii de
la stupii ajutatori. Daca nu dispunem de suficienti faguri cu
botci mai putem altoi din botcile in exces (cu o zi inainte
de infiintarea nucleelor), la unificarea fagurilor nucleelor
folosind apa aromatizata. Pentru evitarea depopularii nucleele
vor fi duse la 3-4 km distanta sau vor primi albina scuturata
de la FA, blocand urdinisurile cu iarba uda.
Cresterea
artificiala a
matcilor
Impune o buna programare
a lucrarilor si folosirea a 4 categorii de colonii de albine:
-
FPM
(familii de prasila mama) donatoare de larve,
-
FPT (familii
de prasila tata) crescatoare de trantori,
-
-
si
FPC
(familii de prasila crescatoare).
Orice manipulare a botcilor trebuie sa fie
facuta cu mare atentie pentru ca acestea sa nu fie racite sau
prejudiciate. Perioada cea mai
sensibila este situata intre
zilele 7 si 9 de dupa transvazare cand, daca sunt
miscate sau racite, pot da nastere unor regine deformate sau
cu aripile atrofiate.
a.
Cu orfanizare
Cand puietul ajunge pe 8-10
faguri bine umpluti si musca s-a inmultit:
-
cautam matca si facem
cu ea un nucleu de rezerva, sau
formam un roi artificial: pe
1 fagure cu miere, unul cu pastura si alti 8 goi, stupul
cu matca fiind asezat in locul altui stup care se muta pe
un alt loc;
-
pe fagurii
cu oua adusi din familiile recordiste, amplasati
in mijlocul cuibului (unde caldura este mai mare), din loc
in loc, stricam cate 2-3 celule;
-
dupa 3-4
zile, marcam fiecare botca aparuta pe acesti
faguri (4-20) si distrugem botcile necorespunzatoare aparute
pe ceilalti faguri;
-
botcile
nemarcate vor fi distruse la urmatorul control.
-
In cazul in care vom
folosi botci cu larve transvazate nu vom depasi
numarul de 40-60 pe serie.
-
Cresterea matcilor,
in mai multe serii, in familii indelung orfanizate
se poate face cu conditia improspatarii periodice cu faguri
cu puiet capacit si faguri cu oua. In aceasta varianta cresterea
are un randament ridicat, sunt luate in crestere un numar
mare de botci, iar calitatea matcilor nu este afectata.
b.
Fara orfanizare
Este folosita mai mult in
Germania, folosind stupi model Zander (asemanatori multietajatilor
de la noi) sau orizontali. Colonia crescatoare se stimuleaza
permanent cu hrana proteica astfel ca in momentul potrivit aproape
sa intre in stare de roire, fara sa-si fi cladit inca botci.
Prezenta matcii prin feromonul
ei are influenta numai asupra inceperii cladirii botcilor nu
si asupra cresterii lor in continuare. Botcile vor fi asezate
intr-un compartiment (separat cu gratie), intre 2 rame cu puiet
tanar, matca cu restul puietului aflandu-se in cealalta parte
a stupului. In compartimentul de crestere (dupa gratia despartitoare
de matca), puietul foarte tanar va atrage in exces albinele
doici. Pentru a da randament optim nu trebuie sa crestem mai
mult de 30 de botci - la fiecare serie de crestere.
In
orizontali
Colonia crescatoare se stimuleaza
continuu astfel incat la momentul potrivit sa atinga pragul
de roire. In stupul orizontal se pune o diafragma etansa, avand
la mijloc o portiune de gratie Hanemann, formand dincolo de
ea un compartiment de crestere ca si la metoda Joe Smith. In
compartimentul mic, langa gratie se aduc 2 faguri cu puiet capacit,
langa ei se aseaza rama port-botci (care are sub speteaza superioara
o fasie de fagure artificial, iar la 6 cm sub ea - sipci port-botci
cu larve), urmata de 1 fagure cu puiet necapacit si 1 fagure
cu miere si pastura (in rama hranitor cu jgheab). In compartimentul
mare cuibul se aseaza langa gratie, urmat de fagurii cu miere.
Ambele compartimente se servesc de urdinisul compartimentului
mare.
Compartimentul mic (A cu
matca)
Nu este prevazut cu urdinis
si va avea langa gratie 2 faguri cu puiet capacit, urmati de
2 faguri port-botci (ce au sub speteaza superioara o fasie de
fagure artificial, iar la 6 cm sub ea - sipci avand pe ele botci
cu larve), 1 fagure cu puiet necapacit (pentru a se atrage acolo
un numar mai mare de doici) si 1 fagure cu hrana (miere si pastura)
si un hranitor.
Compartimentul mare (B de
crestere si imbatranire)
Are urdinis si va avea cuibul
(6-7 rame puiet) langa gratie, urmat de fagurii cu miere si
hranitor, devenind compartimentul de crestere intre 10 iunie
si 19 august. Mutarea ramelor capacite din compartimentul A
in compartimentul B poate coincide cu ridicarea botcilor "mature"
gata de eclozionare pentru a fi puse in custi de eclozionare.
Din 10 in 10 zile botcile pot fi considerate mature. Dupa ridicarea
lor mai e nevoie de 2-3 zile pentru eclozionarea matcilor din
custi. Timpul necesar pentru "modelarea" inceputurilor
de botci este de circa 1 zi. In total 14 zile pentru fiecare
generatie de matci luate in crestere.
Aceasta perioada poate fi
scurtata mult daca botcile imediat dupa capacire, sunt date
altor familii pana la maturizarea lor, eliberandu-se familia
de crestere pentru o noua operatiune. In cazul cresterilor succesive,
botcile crescute, dar inca necapacite, se pot pune intr-o rama
izolator si aceasta se introduce intr-o familie puternica cu
matca. Pentru o buna reusita este nevoie de o stricta evidenta
a lucrarilor si programarilor la date fixe. La terminarea cresterii,
ce le doua familii pot fi refacute in vederea iernarii.
In
verticali
Impartirea va fi asemanatoare.
Cuibul de jos va avea matca izolata de cel de sus printr-o gratie
Hanemann acoperita in mare parte cu carton in cea mai mare parte
(exceptand centrul). In corpul de sus se vor ridica 2 faguri
cu puiet capacit si se va lasa loc pentru 1 rama port-botci;
urmeaza apoi 1 fagure puiet tanar si 1 fagure cu miere. Dupa
24 ore (timp in care albinele se obisnuiesc cu noua organizare),
cele 2 corpuri vor fi izolate, timp de o ora, cu un separator
dublu din panza de sarma (tip Snellgrove), operatia fiind recomandata
a se face seara. Albinele se vor simti orfane si dupa o ora
vor primi cu bucurie ramele port-botci luand in crestere 10-12
larve (din cele deja pornite), fara sa roiasca.
La stupii verticali compartimentul
B va fi situat in partea de sus. Rama cu botci va fi amplasata
intotdeauna intre un fagure cu puiet tanar si un fagure cu pastura,
acest aranjament determinand albinele tinere, care merg sa se
aprovizioneze cu pastura, sa se opreasca si sa hraneasca larvele
din botci.
Aranjamentul este urmatorul:
-
miere,
-
polen,
-
larve de varsta
4-5,
-
larve de varsta
1-2,
-
rama cu botci,
-
polen,
-
larve de varsta
6-7,
-
miere,
-
hranitor.
Din cuibul de jos, despartit de corpul superior cu o gratie
Hanemann, in parte acoperita cu carton, dar lasand un spatiu
liber la mijloc, se ridica 2 faguri cu puiet capacit. Se lasa
loc pentru rama port-botci dupa care urmeaza o rama cu puiet
larvar, si fagurii cu provizii. Stupul pregatit astfel se lasa
24 ore, timp in care multe albine din cuib urca in corpul de
sus. Dupa 24 ore izolam cele 2 corpuri cu un separator dublu
tip podisor Snellgrove, timp de 1 ora (seara) dupa care se introduce
rama port-botci care va fi luata in crestere. Dupa o ora se
scoate separatorul dublu si se inlocuieste cu aceeasi gratie
Hanemann obturata si totul intra in normal, albinele continuand
sa hraneasca botcile.
Alte
metode de crestere intensiva
Metodele
nu sunt rigide si suporta combinatii, fiecare apicultor adoptand
in final propria sa metoda, in functie de:
1.
Metoda Alley
Se alege cea mai
buna familie, se scot toti fagurii cu puiet (fara
albina), mai putin 2 faguri cu puiet in eclozionare, intre care
se introduce "rama de crestere" cu fagurii
tip Miller. Lateral, de o parte si de alta se aseaza fagurii
cu hrana, polen si miere. Fagurii ramasi trebuie sa fie acoperiti
din abundenta cu albinele familiei. Metoda poate fi folosita
si pentru obtinerea mai multor serii de matci, cu conditia ca
familiile donatoare, pornitoare si crescatoare sa fie asigurate
in permanenta cu faguri cu puiet la eclozionare si cu hrana
din abundenta.
Este oarecum asemanatoare
cu cea descrisa mai inainte, pregatind o rama speciala prevazuta
cu un fagure artificial prevazut doar cu 2-3 sarme orizontale,
rama care este data spre crestere unei colonii bune, in centrul
cuibului, fiind retrasa dupa 48 ore gata cladita, dupa care
o introducem definitiv in mijlocul cuibului coloniei donatoare
ce va stimulata in acest scop. Dupa insamantare, se taie 1-2
fasii de celule ce contin larve, cutitul trebuind sa aiba o
lama fina, bine ascutita si sa fie incalzit usor in apa fierbinte.
Dupa incalzire, lama cutitului va fi stearsa cu un prosop uscat
si curat, fiind folosita la scurtarea celulelor cu 5-6 mm. Dupa
scurtare, cu capatul rotund al unui chibrit se strivesc cate
2 oua larve vecine, lasand neatinsa in celula ei pe cea de a
treia. Partea de sus a celulelor cu larve vii se largeste pentru
ca albinele sa poata cladi usor botci spatioase. Dupa terminarea
acestei lucrari, fasia de larve se lipeste in partea inferioara
a unui fagure gol, cald, scurtat pana la jumatate din inaltimea
lui. In celulele goale ale fagurelui se toarna sirop caldut
de miere pentru ca albinele doici sa nu faca economie de hrana.
Rama astfel pregatita se introduce in mijlocul coloniei crescatoare
orfanizate de matca si puiet cu 2-3 ore inainte.
Preferinta albinelor de a creste
matci in faguri noi se datoreaza faptului ca ele pot modela
cu usurinta botci bune, spatioase, cu fundul bombat si adancit
asa cum trebuie pentru dezvoltarea normala a larvei si matcii.
2.
Metoda Caillas
Este o varianta simplificata
a metodei lui Alley prin folosirea unui fagure artificial introdus
in cea mai buna colonie, care, dupa crestere si insamantare
este scurtat pana la marginea elipsei de puiet si, fara a mai
taia fasii din el, celulele care raman in partea de jos a fagurelui
vor fi largite si rarite, restul decurgand ca la metoda de mai
sus.
3.
Metoda Coffey (SUA)
In cazul in care avem nevoie
de mai multe botci pentru inlocuirea matcilor necorespunzatoare,
dupa 24 de ore, scoatem ramele port-botci si le plasam in alte
familii crescatoare puternice, neorfanizate, stiut fiind ca
pana la capacire matcile nu vor fi deranjate de prezenta acestora.
Exista si o metoda mai expeditiva,
orfanizand temporar colonia de crestere doar cu 30 de minute
inaintea primirii botcilor, colonia fiind stimulata puternic
cu 4 zile inainte cu miere si pastura. Matca va fi izolata cu
puietul in corpul de jos, peste acesta aflandu-se inca un corp
care, la momentul orfanizarii va fi mutat cu 30 cm in spatele
corpului cu matca. Fagurii cu provizii din acest corp vor fi
scosi intr-o ladita portativa, locul lor fiind luat de fagurii
cu matca si puietul din corpul de jos. In acest fel, stupul
mutat va avea matca, puiet, miere si albina tanara. Stupul ramas
va avea toata albina zburatoare, care se intoarce la vechiul
loc si fagurii cu provizii. Pana sa observe noua situatie, stupul
ramas pe vechiul loc va mai fi intarit cu albina tanara scuturata
de pe inca 5-6 faguri cu puiet larvar (luati de la alti stupi
din stupina, ale caror matci au fost izolate). Asezarea fagurilor
in acest stup se face mai distantat, pentru ca intre faguri
sa incapa cat mai multa albina, lasand loc pentru 2-3 rame port-botci
cu larve transvazate care vor fi introduse in stup dupa 30 de
minute, fiecare bara port-botci avand maxim 20 de botci, colonia
fiind stimulata permanent pana la capacirea botcilor. Daca avem
nevoie de cat mai multe botci, putem folosi tot aceasta familie
pentru crestere, dupa 24 de ore scotand ramele port-botci acceptate
si impartindu-le pe la diferite familii puternice, botcile fiind
crescute in corpul de sus, in prezenta matcilor izolate cu gratie
in corpul de jos. Pentru ca larvele botcilor sa fie cat mai
bine ingrijite, din corpul de jos se ridica in corpul de sus
cate 2 faguri cu puiet larvar, intre care vom incadra rama port-botci.
Coloniile gazde vor fi hranite tot timpul cu sirop si polen.
4.
Metoda Doolittle-Pratt
Timpul indicat aplicarii acestei
metode este dat de stabilizarea vremii, in preajma marelui cules.
Este o metoda ce foloseste transvazarea simpla a larvelor de
cateva ore. Mutatia larvei in botcile artificiale se recomanda
a se face imediat dupa fasonare. Inainte de a planta larvele
sa avem grija sa introducem in fiecare botca o mica cantitate
de laptisor de matca. Aceasta operatie va usura desprinderea
larvei de pe spatula si prinderea ei de fundul botcii artificiale,
asigurand o amorsare sigura. Transvazarea larvelor se face cu
o spatula confectionata din sarma otelita cu diametrul de 1,5
mm, lunga de 20 cm, avand varful subtire pana la 0,2 mm si indoit
intr-un unghi de 100 o. Operatia trebuie sa se faca intr-o camera
luminoasa, la minimum 20 oC, iar umiditatea relativa sa fie
destul de ridicata, pentru a nu se usca larvele. Pe masura transvazarii,
botcile cu larve se aseaza cu gura in jos pe o panza flanelata
umezita cu apa calda pana la completarea tuturor celor 30-60
de botci. Dupa completare, rama se duce la stupul dinainte pregatit
invelita intr-un prosop pentru a se feri in timpul transportului
de curentii reci si de soare.
Colonia
crescatoare
va fi pregatita din timp prin orfanizare si distrugerea tuturor
botcilor, prin intarire cu puiet capacit de la coloniile vecine
si prin stimulare cu sirop. Cu ajutorul unui sablon vom asigura
numarul de botci artificiale necesare. Acestea se vor lipi pe
mici suporturi de lemn (degetare) ce stau in suspensie intr-o
rama sau fagure port-botci. Botcile artificiale se dau 2-3 ore
albinelor coloniei crescatoare pentru obisnuire si curatare
cu saliva, usurand acceptarea lor mai usoara dupa operatia de
transvazare a larvelor. Cu 4-5 zile inaintea demararii lucrarii
propriu-zise de crestere, orfanizam provizoriu un nucleu, pastrand
matca intr-o colivie cu cateva albine. Nucleul orfan se stimuleaza
iar albinele vor cladi botci. Dupa 3 zile eliminam din botci
toate larvele, recoltam laptisorul si-i redam nucleului matca,
laptisorul fiind diluat si folosit in operatia de transvazare.
Concomitent, introducem matca celei mai valoroase familii intr-un
izolator de matca, unde, timp de 36 de ore ea va depune oua
intr-un fagure curatat in prealabil cu saliva de catre albine.
Cand larvele incep sa eclozioneze din ou, diluam laptisorul
recoltat din nucleul orfanizat temporar, cu apa distilata, punand
pe fundul fiecarei botci artificiale o picatura cat un bob de
mei. Apoi scoatem din celulele fagurelui cu spatula fina din
sarma de otel larve abia eclozionate, punandu-le cate una in
fiecare botca. Rama port-botci se aseaza apoi in mijlocul cuibului
coloniei crescatoare, orfanizate de matca si puiet larvar, mai
inainte cu 2 ore. Albinele orfanizate vor lua in crestere botcile
artificiale, hranindu-le pana la maturitate etc.
5.
Metoda simplificata de transferare a larvelor
Manuirea diverselor scule
cu care aceste larve urmeaza sa fie scoase din celule si depuse
in botcile artificiale nu este chiar simpla. Transvazarea poate
fi executata insa si fara ajutorul spatulei, cu ajutorul unui
tub de plastic flexibil de aspirare cu gura (cu diametrul de
4 mm, lung de 10-15 cm), la capatul caruia se fixeaza, cu ajutorul
unui colier confectionat dintr-o pana de gasca (guler, inel
de 7-8 mm lungime si 5 mm diametru), o sita fina provenita dintr-un
ciorap de matase (2 mm din lungimea colierului depasind capatul
tubului). Larvele care urmeaza sa fie transferate se identifica
cu ajutorul unei lupe, iar celulele in care se afla se inseamna
printr-o mica crestatura. Se introduce dupa aceea tubul pana
in fundul acestor celule si se suge usor larva (astfel incat
sa se lipeasca de sita), care apoi, printr-o simpla suflare,
va fi pusa in botca artificiala, peste o picatura de laptisor
diluat. Pentru ca larva sa nu ramana agatata in unghiul format
intre colier si sita, este bine ca acest unghi sa fie nivelat
cu propolis moale, ceea ce permite dirijarea larvei aspirate
spre centrul sitei. Folosind acest dispozitiv, transferarea
larvelor poate fi executata chiar si de apicultorii fara experienta,
sau de cei cu vederea mai slaba.
6.
Metoda Heyrand
Metoda elvetianului Heyrand
a aparut dupa 3 decenii de la metoda lui Doolittle-Pratt si
consta in mutatia larvei odata cu celula ei, celula care este
lipita pe un dop de crestere. Pentru aceasta, cu cateva zile
mai inaintea demararii lucrarilor de crestere, introducem in
mijlocul cuibului familiei donatoare, un fagure nou cladit,
din care au eclozionat cel putin o generatie de puiet, stropind-o
cu apa indulcita cu miere sau zahar. Dupa 24 de ore se controleaza
inceperea pontei pentru a sti cand sa ridicam fagurele in vederea
demararii propriu-zise a lucrarii. Celulele cu larve vor fi
decupate cu o preducea si vor fi lipite pe suporturi cilindrice
de lemn, care au la una din extremitati cate un triunghi de
tabla fixat cu un cui mic. Celulele cu larve vor fi scurtate
la jumatate cu ajutorul unei lame, apoi vor fi largite. Pana
triunghiulara de tabla cu suportul respectiv si celula lipita
se infige pe un fagure vechi gol, care are deasupra un hranitor
jgheab, pe fiecare fata a unui astfel de fagure plantandu-se
cate 10 botci cu suporti.
Fagurele
port-botci se introduce in mijlocul cuibului coloniei crescatoare
pornitoare, orfanizata total si stimulata cu 3 zile inainte.
Cu cateva ore inainte de introducerea efectiva a ramei cu botcile
astfel pregatite, scoatem toate ramele cu puiet, stricam toate
botcile, le insemnam si le dam stupilor vecini. Colonia pornitoare-crescatoare
ramane numai cu 2 faguri (1 cu miere si 1 cu pastura), intre
acestia introducandu-se rama port-botci cu larve de cateva ore.
Dupa luarea in crestere a botcilor, ramele cu puiet introduse
la stupii vecini pot fi inapoiate.
Cand botcile ajung la maturitate
se retrag cu suportul lor si se folosesc in functie de necesitati.
7.
Metoda Joe Smith
Este metoda industriala de crestere
(a fasiilor decupate), fiecare crescator avand la dispozitie:
-
4-5
stupi bine populati - (fiecare stup ocupand
cel putin 2 corpuri cu albina), ce vor furniza albina tanara
pe tot parcursul lucrarilor;
-
1
colonie de selectie - producatoare de oua
cu varsta precisa (1 stup Dadant cu 12 rame in pat cald,
prevazut cu hranitor exterior);
-
1
colonie pornitoare - orfanizata cu 2 ore inainte
(pentru fiecare colonie pornitoare avand repartizate 2-3
colonii furnizoare de albina tanara, pe masura ce albina
proprie inainteaza in varsta);
-
1
colonie de crestere - prevazuta cu gratie
Hanemann la urdinis, toate aceste colonii fiind stimulate
pe masura nevoilor.
-
stupi
de finisare - folositi pentru preluarea botcilor
care nu mai au loc in stupii de crestere.
Se pregatesc din timp ramele special infundate
de ouat (rame tip Smith al caror gol
e completat cu o scandura groasa de 20 mm, in mijlocul careia
se taie un dreptunghi cu latura orizontala de 210 mm si cea
verticala de 130 mm), golul scandurii fiind ocupat cu un fagure
artificial lipit cu ceara pe margini. In luna aprilie aceste
rame se introduc langa cuibul
mai multor colonii, dupa cladire fiind retrase si pastrate pana
la inceperea lucrarilor (fiecare colonie donatoare avand rezervate
cate 2 rame de acest fel).
Se desfac din cuie cateva
rame de stup, ale caror speteze superioare au pe fata interioara
cate un jgheab longitudinal de 3 mm (nut). In acest nut se introduce
marginea unei fasii de fagure artificial lata de 60 mm, fasia
fiind consolidata cu ceara topita. Spetezele cu fasii se dau
albinelor, alaturi de cuib, pentru a fi cladite, dupa care se
retrag si se pastreaza intr-un stup gol.
Organizarea
coloniei donatoare si a coloniei crescatoare.
Cu cel putin 2 saptamani inainte
de inceperea lucrarilor, colonia donatoare si cea crescatoare
trebuie sa aiba cel putin 3,5 kg albina, si matcile cele mai
bune din stupina. Ramele stau in stup in pat cald, coloniile
alimentandu-se prin orificiul facut in peretele din spate cu
cate 100 g sirop bogat in proteine, oferit in hranitorul exterior.
Cand dam siropul stupul se ciocaneste putin, pentru ca albinele
sa-si formeze un reflex conditionat de hranire.
Cu 3-4 zile inainte de a porni
cresterea matcilor, stupul coloniei crescatoare se imparte in
2 compartimente neegale, cu ajutorul unei diafragme etanse prevazute
in partea de jos cu o gratie Hanemann lata de 3 cm, pin care
albinele celor 2 compartimente pot sa circule si sa transporte
in compartimentul mare hrana din hranitorul exterior. Compartimentul
de la peretele din spate va avea un spatiu de 3 rame, ce stau
in larg, iar cel de-al doilea va avea 8 rame.
Dupa 3-4 zile, cand albinele
s-au obisnuit cu cele 2 compartimente, se prinde matca coloniei
cu tubul de sticla si se tine provizoriu la caldura corpului
intr-un buzunar. Compartimentul mic se goleste de rame, albinele
scuturandu-se in spatiul ramas liber, se mai scutura apoi albinele
tinere de pe 3-4 faguri cu puiet larvar si se introduce la mijloc
1 rama cu puiet capacit cu albina insotitoare, incadrand-o cu
2 rame bune de ouat, din cele completate cu scandura, dar cu
fagurasii claditi mai de mult. Eliberam apoi matca in compartimentul
mic, care se acopera cu un podisor etans, tip PFL. Neavand alt
loc disponibil, matca va umplea cu oua ramele infundate. Stupul
se hraneste in continuare de 2 ori pe zi ciocanindu-l.
Dupa 3 zile se retrage fagurele
cu puiet din mijloc, indepartand incet albinele si matca de
pe el, acestea ramanand in continuare in acelasi compartiment
mic. Fagurele retras este inlocuit cu o speteaza cu fasie de
fagure nou lata de 60 mm (cladita mai de mult). Pe speteaza
se scrie data introducerii acestei fasii. Dupa 24 de ore ridicam
speteaza cu fasia cu oua proaspete si o introducem in compartimentul
cel mare, in mijlocul cuibului, in locul ei introducandu-se
pentru ouat o alta fasie de fagure cladit. Aceasta operatie
se repeta in fiecare zi.
Cand s-au implinit 3 zile
de la insamantarea primei fasii care se afla acum in compartimentul
mare, se trece in stupul pornitor, orfanizat cu 2 ore inainte
de a incepe sa eclozioneze larve si anume: intr-un stup gol
cu fund, podisor si capac, se aseaza in mijloc un fagure gata
cladit in a carui celula se toarna apa indulcita. In dreapta
si stanga lui se lasa loc sa incapa cate o rama, iar dincolo
de acest spatiu se aseaza 2 rame cu hrana (una cu miere in stanga
si alta cu polen in dreapta), spatiile laterale fiind marginite
cu 2 diafragme. Popularea cu albina a stupului pornitor se face
scotand disponibilul de albina din stupii furnizori, care vor
asigura starterului atata tineret cat este nevoie. Astfel, daca
stupului pornitor i se dau spre pornire 50 de botci vom scutura
acolo cel putin 2 kg albina tanara. Pentru 75-100 botci trebuie
sa dispunem de 3,5-4 kg albina. Albinele tinere scuturate in
starter stau cu urdinisul inchis 2-3 ore, dar avand montate
2 site de ventilatie (una la fund, alta la capac). Pentru usurarea
infratirii albinele scuturate ce provin de la 2-3 familii furnizoare,
se naclaiesc cu miere in vederea infratirii prin lingere reciproca.
Dupa trecerea celor 2 ore,
se deschide stupul cu colonia donatoare, de unde ridicam spetezele
cu larve in eclozionare si le ducem intr-o camera calda, din
fiecare fasie faguras, lat de 60 mm, taind de-a lungul cel putin
4 fasii inguste, fiecare cuprinzand de la un capat la celalalt
un sir de celule cu larve ce eclozioneaza, fasiile inguste lipindu-le
cu ceara topita turnata pe sipci subtiri. Scurtam apoi pana
la jumatate inaltimea celulelor (cu ajutorul unei lame incalzite),
iar cu o mica spatula eliminam larvele din 4 in 4, sipcile asezandu-se
la o distanta de 6 cm una de alta, golul de sub spetezele ce
marginesc sipcile subtiri cu celule completandu-se cu 2 fasii
de placaj. Cele 2 rame port-botci vor fi introduse in spatiile
lasate libere in starter, de o parte si de alta a fagurelui
mijlocas prevazut cu sirop in celule, unde raman 24 de ore,
timp in care orfanizam stupii crescatori (de matca si puietul
necapacit, fiecare colonie doica avand 2 corpuri pline la refuz
cu albine), dupa care sunt trecute in corpul de jos al familiilor
crescatoare, unde vor sta pana la maturizarea botcilor.
8.
Metoda Jordan-Volosyevici
Este metoda dublei
transvazari. Superioritatea matcilor crescute
natural se datoreaza faptului ca pe fundul botcilor de roire,
dupa eclozionarea matcilor ramane o cantitate de 3 ori mai mare
de laptisor decat in cazul botcilor artificiale crescute prin
transvazare simpla. S-a constatat, de asemenea, ca de multe
ori, botcile crescute prin transvazare sunt luate in crestere
abia dupa 4-6 ore de la transvazare, flamanzirea temporara fiind
in detrimentul bunei dezvoltari. Aceste dezavantaje sunt eliminate
prin metoda dublei transvazari. Larvele acceptate, dupa 24 de
ore, sunt inlocuite cu altele abia eclozionate, crescute intr-o
familie donatoare de elita. Astfel de larve, cu alimentatie
abundenta sunt bine primite de coloniile crescatoare, fara ca
botcile sa mai fie incredintate coloniilor pornitoare.
Cu toate acestea nici prin aceasta
metoda nu s-a ajuns sa se obtina matci la fel de bune cu cele
crescute de coloniile ce roiesc.
Analizandu-se aceste rezultate
s-a constatat urmatoarele:
-
laptisorul dat
larvelor cu destinatia initiala de a fi viitoare matci are
in componenta sa mult acid pantotenic (cel mai activ aminoacid
ce ajuta cresterii si dezvoltarii corporale si a ovarelor,
precum si a hormonilor sexuali);
-
larvele de 24
de ore sunt hranite cu o hrana diferita ce nu corespunde
intru totul viitoarelor matci;
-
oricat de repede
s-ar face transvazarea, este nevoie sa treaca o perioada
de acomodare si adaptare a larvelor la noul mediu (10 minute
- 5-7 ore);
-
daca se face dubla
transvazare, noua larva gaseste in botca un laptisor a carui
dozare nu este corespunzatoare chimic si calitativ varstei
si starii de larva viitoare matca, adeseori albinele inlocuind
aceasta hrana cu alta corespunzatoare, timp in care larva
nu se alimenteaza corespunzator.
Termenele lucrarilor in practica dublei
transvazari a larvelor trebuie sa fie riguros respectate, altfel
munca e in zadar:
-
cu 15 zile inainte
se incepe lucrarea de crestere a trantorilor
-
cu 4 zile inainte
se compartimenteaza, se stimuleaza si se orfanizeaza colonia
crescatoare
-
cu 4-6 ore inainte
se introduce fagurele cu botcile artificiale (pentru a fi
linse de albine)
-
cu o ora inaintea
introducerii larvelor se scoate rama cu larve si rama port-botci
si se incepe transvazarea propriu-zisa
-
la 8-14 ore dupa
introducerea primei serii se face verificarea acceptarii
larvelor si comasarea botcilor acceptate in 1-2 rame de
crestere, se inlatura larvele acceptate si se face ce-a
de-a doua transvazare a larvelor viitoarei matci (de pana
in 12 ore), provenite dintr-o familie de prasila
-
dupa 24 ore se
verifica din nou botcile eliminandu-le pe cele necorespunzatoare
-
in cazul in care
folosim echipamentul lui Karl Jenter verificarea se face
dupa 3 zile de la introducerea botcilor de plastic cu larve
de 5-6 ore
-
dupa 10-11 zile
(ziua a 14-a de la faza de ou), botcile corespunzatoare
sunt izolate in custi de eclozionare sau sunt introduse
in nuclee, in vederea acceptarii lor
-
incepand cu a
13-a zi de la transvazare se verifica acceptarea matcilor
neimperecheate
-
la 30-35 de zile
matcile sunt scoase din nuclee, marcate si valorificate
in functie de imprejurari.
Finalizarea
lucrarilor pana la imperecherea matcii
-
In ziua a 14-a
de la insamantare, dopul cu botca se introduce in colivia
de eclozionare.
-
In ziua a 15-a
nimfa incepe sa inmoaie cu saliva capacelul botcii.
-
In a 16-a zi nimfa
roade capacelul si eclozioneaza.
-
In zilele 17-19
matca se hraneste si se maturizeaza. Este indicat a nu se
deranja.
-
In zilele 20-21
matca face zboruri de recunoastere. A nu se deranja.
-
In zilele 22-25
matca face zboruri de imperechere (se imperecheaza de la
8 pana la 12 ori).
-
In zilele 26-27
matca incepe a fi hranita cu laptisor de matca in vederea
inceperii ovulatiei.
-
In zilele 28-31
matca depune oua, iar dupa capacirea larvelor, se da unei
noi familii de productie, in nucleu introducandu-se o noua
serie de botci capacite sau matci eclozionate.
Atentie! controlul
imperecherii matcilor este indicat a se face dupa orele 17.
9.
Metoda Miller
Consta in folosirea unei
rame speciale pe a carei speteaza superioara sunt lipite 3-4
bucati de fagure artificial lungi de 15-18 cm, taiat in forma
triunghiulara cu baza fiecarui fagure triunghiular de 6-8 cm,
varful fiecarui fagure fiind orientat in josul ramei. Pentru
a nu se darama sub greutatea albinelor cand vor fi claditi,
acesti faguri artificiali sunt marginiti cu sarme intinse de
sus in jos, de-a lungul laturilor triunghiului, sarme care se
fixeaza pe aceste margini consolidand fagurii triunghiulari.
Rama astfel pregatita se introduce in cel mai bun stup din prisaca,
din care s-au retras majoritatea fagurilor cu puiet, dar s-au
lasat matca si 2 faguri cu larve cu puiet capacit, intercalandu-se
intre ei. Albinele vor cladi acesti faguri numai cu celule de
albine lucratoare, latindu-i pe margini si depasind sarmele
de consolidare, iar matca, din lipsa de spatiu, ii va ocupa
cu oua pana la marginea fasiilor triunghiulare, repede cladite
de albine. Pentru o si mai buna crestere lucrarea va fi incredintata
la 2 colonii selectionate (prima donatoare iar cea de-a II-a
crescatoare), ambele stimulate din plin cu 10-15 zile inainte
si pe tot parcursul lucrarilor de crestere.
In ziua a 3-a de la depunerea
oualor in celulele fagurilor tip Miller, vom ridica matca si
tot puietul necapacit si fagurii cu oua din familia crescatoare
(doica), lasand in mijlocul cuibului un spatiu gol in care,
dupa 2 ore vom aduce rama Miller aflata in familia donatoare.
Inainte de a introduce rama speciala, cu ajutorul unui cutit
bine ascutit ii vom scurta celulele, pana aproape de fundul
lor, eliminand din 3 in 3 ouale aflate in celulele de pe marginea
fagurasilor, astfel incat vor fi indeplinite toate conditiile
cresterii unor botci cat mai apropiate ca marime de cele de
roire.
10.
Metoda Örösi Pall Zoltan
Pornind de la constatarile
lui Joe Smith care a observat si a scris inca din 1926, ca albinele
care vor sa-si construiasca botci de roire, cu putin inainte
de aparitia larvelor viitoare regine, pun in jurul celor catorva
oua o picatura de laptisor, fara ca acesta sa aiba contact cu
oul si ca albinele au predilectie sa creasca botci mari pe fagurii
noi, a caror ceara este mai usor de modelat, a tras concluzia
ca trebuie sa gaseasca o metoda in care cresterea sa porneasca
inca din faza de ou. Cu atat mai mult cu cat s-a observat ca
matcile crescute din larve mai mari de o jumatate de zi de la
ecloziune au o valoare cu atat mai scazuta cu cat larva luata
in ingrijire va fi mai mare ca varsta.
Pentru obtinere oualor de varsta
precisa este utilizata mai intai metoda
Joe Smith.
Pentru a obtine laptisor cat
mai proaspat necesar oualor gata de ecloziune, cresterea matcilor
va fi inceputa cu cel mult o zi inainte, botcile fiind incredintate
unei colonii pornitoare. Dupa 24 de ore de la acceptare, larvele
sunt eliminate din botci (cu ajutorul unei pensete fine si cu
multa atentie pentru ca laptisorul pe care stau sa nu se intinda
in botca mai mult decat locul ocupat pana atunci) asezand in
locul lor rondelele cu ou decupate din colonia donatoare cu
ajutorul unui dispozitiv denumit preducea. Rondelele vor fi
apoi transvazate cu ajutorul unui ac infipt in marginea rondelei,
aceasta fiind asezata pe patul de laptisor. De indata ce rondela
a luat contact cu laptisorul se lipeste pe el si ramane pe loc.
Rondelele avand un diametru de 3 mm, aproape ca acopera laptisorul
de pe fundul botcii, ramanand totusi o margine ce o inconjoara.
Laptisorul, fie va fi indepartat de albine (existand riscul
deplasarii si caderii rondelei, fapt ce va compromite cresterea
botcii), fie va fi depus in jurul oului ca in jurul unei insule
(acoperind rondelele cu un strat subtire de laptisor). Astfel,
laptisorul vechi ramane pe loc, iar rondelele se incrusteaza
intre stratul vechi si cel nou de laptisor depus de albine.
Pentru luarea in crestere
a oualor transvazate cu foarte putin timp inainte de a vira
spre larva de o zi se folosesc starteri sau familii crescatoare
orfanizate pentru cateva ore. Crescatorul de matci trebuie sa
lucreze cu o mare precizie, astfel ca transplantarea oului cu
rondela sa nu se faca cu multe ore inainte de eclozionarea larvei
din ou, caci atunci si laptisorul depus in jurul oului se invecheste.
Autorul a obtinut rezultate bune folosind fie o colonie crescatoare
orfanizata, fie una in care matca este prezenta dar izolata
intr-un mic compartiment cu 3 faguri ca la metoda Joe Smith
(1 cu miere si 2 goi). Cand se face mutatia oului in locul larvelor,
nu mai este nevoie de ridicarea matcii, albinele fiind obisnuite
cu situatia.
Rezultatele obtinute cu aceasta
metoda intrec toate metodele de crestere. Matcile obtinute sunt
de foarte buna calitate dar metoda cere o foarte buna pregatire
profesionala iar procentul de matci crescute este mai mic decat
la alte metode. Simplificarea acestei metode se face prin fortarea
albinelor sa ia in crestere ouale in pragul eclozionarii larvelor.
11.
Metoda poloneza
Utilizeaza
3 colonii fruntase (1 donatoare, 1 crescatoare
mama, 1 crescatoare tata) pregatite din primavara prin stimulari,
astfel ca la inceputul lucrarilor de crestere aceste colonii
sa fie pline pana la refuz de albine si puiet.
-
Colonia
crescatoare de trantori va primi in mijlocul
cuibului, inca din primele zile ale primaverii, un fagure
gol, gata cladit cu celule de trantori, din care au eclozionat
2-3 generatii, care va fi stropit cu sirop diluat si caldut.
Este bine ca fagurele sa fie introdus mai dinainte la marginea
cuibului, pentru ca sa fie incalzit si sa prinda mirosul
coloniei. Albinele se vor grabi sa curete celulele iar matca
le va insamanta. Fagurele va fi verificat incepand de a
2-a zi, si pentru aceasta va fi lasat un spatiu mai larg
pentru usurarea manevrarii si pentru ca matca si albinele
vecine sa nu se nelinisteasca.
-
Colonia
donatoare va primi, la timpul oportun, un
fagure gol gata cladit, in care cu un an inainte, spre sfarsitul
verii, albinele au crescut 1-2 generatii puiet (avand grija
ca acesta sa nu aiba miros strain). Fagurele sa fie cald,
fie a stat in acelasi cuib (dincolo de cel cu pastura, langa
diafragma, albinele curatindu-l partial), fie ca a fost
tinut in casa, langa soba 2-3 zile. Dupa insamantare, acesta
va fi scos si pregatit pentru a fi plasat in colonia crescatoare.
Inainte de a fi introdus in mijlocul cuibului coloniei donatoare
fagurele se stropeste cu putina apa. Incepand cu a 2-a zi
fagurele va fi verificat pentru a sti cu precizie varsta
oualor. Pentru usurarea acestei operatii pentru acest fagure
se lasa un interval putin mai mare pentru a putea fi scos
cu usurinta, fara a deranja prea mult cuibul, pe spatiul
in excedent adunandu-se cat mai multa albina tanara.
-
Colonia
crescatoare mama, cu 2 ore inainte de primirea
fagurelui cu larve, va fi orfanizata de matca si de tot
puietul necapacit, lasand in centrul cuibului un spatiu
pentru primirea fagurelui anume pregatit si va fi puternic
stimulata. Putin inainte de trecerea celor 2 ore de la orfanizarea
coloniei crescatoare, fagurele din care au inceput sa eclozioneze
primele larve din oua se duce intr-o camera calda, infasurat
intr-un prosop (ca sa nu racim larvele). In camera incalzita
vom taia de-a lungul fagurelui 2 ferestre orizontale late
de 5 cm, aproape pe toata lungimea fagurelui, cea de-a 2-a
fereastra fiind situata la 8 cm sub prima. Celulele cu larve
situate in partea de sus a fiecarei ferestre se scurteaza
la jumatate din inaltimea lor, numai pe una din fetele fagurelui.
Cu ajutorul unui betisor de chibrit vom distruge cate 4
larve in sir, lasand-o intacta pe cea de-a 5-a (exceptand
situatia in care avem nevoie de mai multe botci, cand vom
distruge larvele din 3 in 3), care va fi largita cu un largitor
de celule pentru a inlesni albinelor claditul botcilor.
Fagurele astfel pregatit va fi dat apoi coloniei crescatoare,
unde, doicile orfanizate vor revarsa asupra celulelor pregatite
de noi laptisorul de matca secretat din abundenta si vor
cladi botcile ce vor sta suspendate in golurile dintre ferestre
anume taiate de noi. Colonia crescatoare va fi zilnic stimulata
pana la capacirea celor 30-40 de botci. Cu cat matcile vor
fi in numar mai mic cu atat vor fi de o calitate mai buna.
12.
Metoda Romanescu
Are avantajul
rapiditatii dar are dezavantajul greutatii
claditului si insamantatului ramei speciale, precum
si a faptului ca nu se pot creste matci direct din oua, pentru
practicarea ei avand nevoie de unelte speciale, destul de complicate.
Se fixeaza un fagure artificial pe suprafata unei placi de lemn
formate din cuburi imbinate, care pot fi apoi dezmembrate. Placa
cu fagurele pe ea, dupa ce a fost cladit bine, se introduce
in mijlocul cuibului cu matca pentru a fi insamantat. Dupa ecloziunea
larvelor din oua, suprafata fagurelui este aranjata astfel incat
pentru fiecare cub sa ramana o celula cu larva. Placa cu micile
cuburi se intoarce astfel incat celulele sa vina cu fata in
jos si se introduce deasupra cuibului familiei crescatoare.
Metoda detaliata
Este descrisa in lucrarea intitulata
"Sistematizarea cresterii reproducatorilor de albine",
N. Romanescu, Bucuresti, 1948.
13. Metoda Quin breeding system (cupularva)
Metoda Nicote
system este o metoda asemanatoare cu metoda
Heyrand, sau cu metoda
Orosi Pall Zoltan, dar e mult simplificata
prin folosirea echipamentului
lui Karl Jenter
de crestere a matcilor in celule
de plastic (vezi si Romania apicolă,
nr 12 din 2002, pag 13-14). Aceasta metoda
permite cresterea directa a matcilor din oua sau larve de cateva
ore, respectand cronologia
lucrarilor. Avantajele
esentiale constau in siguranta si viteza manipularii botcilor
de plastic, oferirea conditiilor de crestere ideale etc. Si
in cazul acestei metode este necesar a se tine cont de o programare
stricta a lucrarilor si de finalizarea
lor.
Prin utilizarea
acestei metode, rapide si eficiente, nu mai este nevoie
sa folosim vechile
metode de confectionarea a botcilor din ceara. In
stupina proprie pentru cresterea matcilor eu folosesc atat metoda
Jenter cat si metoda Nicote, fiind mai multumit de metoda Jenter.
Vezi si alte
metode de crestere a matcilor fara transvazare.
Macrisul
Se cultiva in gradini pentru
frunzele sale acrisoare care impreuna cu spanacul sunt folosite
in scop alimentar. Frunzele macrisului contin acid oxalic si
acid tartric si sunt recomandate in neutralizarea efectelor
nocive provocate de consumul mierii de mana de catre albine
pe perioada de iarna. In acest scop frunzele se culeg pe timpul
verii si sunt puse la pastrare in saci de hartie la loc uscat
pentru a se folosi in ianuarie (2 kg frunze la 10 litri apa)
impreuna cu un volum egal de miere administrata in sirop cald,
pentru a combate diareea.
sus
Maturatorul
Este un vas din tabla groasa
cositorita, aluminiu, sau otel inoxidabil, cu o capacitate de
200-300 kg miere in care se pune mierea dupa extractie, la o
temperatura a camerei de peste 25 grade Celsius pentru a se
decanta si a elimina din masa ei procentul de apa care i-ar
putea strica calitatile daca nu s-ar evapora. Partea superioara
a maturatorului trebuie sa fie cat mai larga pentru a usura
evacuarea mierii. In cazul in care mierea nu apuca sa cristalizeze
evacuarea se poate face si cu ajutorul unui robinet cu gura
larga situat in partea de jos a maturatorului. Maturatoarele
din tabla de fier zincata sunt oxidabile, mierea inchizandu-se
la culoare si capatand gust de cocleala. La nevoie, maturatorul
poate fi vopsit in interior cu vopsea duco sau alt lac, de preferat
din cele provenite din materiale plastice, care formeaza pe
pereti un strat izolator.
sus
Medicamente
Atentie!
Utilizarea medicamentelor trebuie
facuta cu multa precautie astfel incat sa nu lase reziduuri
care sa deprecieze mierea. In caz contrar mierea nu va mai putea
fi comercializata. Ca regula generala, orice medicament ce contine
antibiotice lasa reziduuri si, in timp, aceestea pot fi egale
sau inferioare limitei maxime de reziduuri (LMR) acceptate.
Pentru informatii suplimentare,
cunoscatorii de limba franceza pot accesa site-ul renumitului
doctor Donadieu, site ce poate fi gasit la urmatoarea adresa:
http://www.01sante.com/version-1/donadieu.htm
pentru o buna vizualizare avand nevoie si de un program shockwave
pe care trebuie sa-l instalati.
Apistanul
Apistanul
este o panglica de polietilena impregnata cu fluvalinat "substanta
activa prezenta in klartan". Asezata intre fagurii stupului
timp de 8 saptamani, ea difuzeaza lent si regulat substanta
activa. Parazitii sunt ucisi pe masura ce ies din celulele compartimentului
unde se afla larvele si colonia este debarasata de oaspetii
nedoriti ai stupului pe timp de 1 an. Aceasta tehnica suprima
interventiile plicticoase cu pulverizatorul a caror eficacitate
se limiteaza doar la momentul aplicarii. In schimb pretul aplicarii
produsului este destul de mare: 30 franci anual pentru fiecare
colonie.
Desi e remarcabil de eficace,
lupta chimica prelungita prezinta un inconvenient major in caz
de utilizare prelungita existand riscul aparitiei unei specii
de acarieni adaptati, rezistenti la substante toxice. Acest
risc este inexistent in cazul folosirii unor substante odorante
care sa-i poata atrage pe acarienii din stupi.
sus
Antimicotice
Codratinul
Este Micocidin concentrat
de 40 de ori.
sus
Micocidinul
Se administreaza pentru combaterea
puietului varos prin administrarea prin pudrare peste albine
a cate 80-100 g, in total 4-5 tratamente, primele 2 la interval
de 3-4 zile, ultimele la 5-7 zile.
Are 3 forme de administrare:
Solutia prin aspersare este
tratamentul de soc al puietului varos, care se face economic,
prin solubilizare in apa, fara a fi nevoie de cantitati mari
de zahar sau miere. Sunt suficiente 20 de grame la litru sirop.
Unei familii de albine ii este necesara 1 kg de Micocidin pentru
tratamentul complet, asa cum este specificat in prospect. Daca
in unele familii apar concomitent semne de ascosferoza si de
loca tratamentul se poate face cu Micocidin la care se adauga
2,5 g teramicina (omogenizata la 1 kg Micocidin).
sus
Protofilul
Cantitatea de Protofil (sau
a inlocuitorilor acestuia) ce se administreaza unei familii
de albine este de 50-80 ml, in functie de marime, administrarea
facandu-se in siropul de completare sau in hranirile tarzii
de stimulare. Protofilul se va administra numai familiilor ce
au suferit de nosemoza, ascosferoza, maladii virotice sau intoxicatii.
sus
Melisa
Este o floare melifera (150
kg nectar la ha), numita si roinita, floarea stupilor, izma
stupilor, mataciune, avand un miros asemanator cu cel de lamaie.
Are multiple intrebuintari in stupina,
datorita mirosului ei placut fiind folosita la frecarea peretilor
roinitei, la unificarea mirosurilor coloniilor inainte de unificare,
la tratarea diareei, la indepartarea fluturilor de gaselnita,
la ferirea de intepaturi. Esenta de melisa se prepara
umpland, pana la refuz, o sticla cu frunze de melisa, dupa care
se toarna alcool de 96o si se lasa la macerat 2 saptamani, storcand
continutul sticlei cu o presa puternica.
sus
Meloscopul
Este un aparat cu care se
stabilesc nuantele culorii mierii ce urmeaza sa fie comercializata.
sus
Menta
acaricid
Ramurile mentei salbatice,
taiate cat mai aproape de sol, in perioada de inflorire, se
aseaza intre rame si podisor. Planta se poate folosi si uscata
la umbra in prealabil, in sezonul de iarna, dupa cum urmeaza:
ramurile uscate, stropite cu putina apa se pastreaza in pungi
de plastic, pana cand devin mai moi si se introduc intre rame
si podisor. Datorita substantelor volatile, acarienii iesiti
din celule pier. Datorita uniformizarii mirosurilor trebuie
sa fim atenti sa nu declansam furtisagul in stupina.
sus
Microbii
Din nefericire, puterea de rezistenta
a microbilor si bacteriilor
e foarte mare si inmultirea lor este neinchipuita. In 36 de
ore, un singur bacil a locei ajunge la 16.500.000 de indivizi,
iar cand se transforma in spori, acestia rezista timp indelungat,
suportand geruri sau temperaturi foarte ridicate (120 grade
Celsius) etc.
sus
Micozele
Sunt boli infecto-contagioase
ale albinelor, datorate unor ciuperci de genul levurilor, foarte
numeroase in natura, ce se prezinta ca mucegaiuri. Aceste vegetale
saprofite traiesc parazitar si se hranesc din descompunerea
organica a corpurilor parazitate sau moarte, ori chiar cu hrana
proteica a albinelor (polenul si pastura din faguri).
Elementele favorabile dezvoltarii
lor sunt:
Micozele sunt mai putin periculoase
ca celelalte boli molipsitoare ale albinelor, gen nosemoza sau
loca, si uneori dispar fara nici un fel de tratament. Este bine
sa luam masuri preventive (punerea pe
fundul stupilor, primăvara, a catorva bulgărasi de
var nestins sau presărarea de praf de pucioasă, mentinerea
cuiburilor stranse, aerisire corespunzătoare etc.)
pentru eliminarea acestei boli boieresti din stupina.
sus
Micronucleul
Micronucleele au fagurii cat
1/6 dintr-o rama mare, uneori mai mici - reusita lor constand
in faptul ca, la organizare, indiferent de marime, puterea coloniei
se cere sa fie proportionala cu spatiul avut la dispozitie,
avand asigurata hrana corespunzatoare in depozitul alaturat
sau in tuburi exterioare cu miere.
Ca micronuclee pot fi folosite
coliviile de iernare in afara ghemului tip SCAS a caror capacitate
este de 60-70 albine (3 linguri de supa), popularea facandu-se
numai cu albine tinere. Albinele tinere sunt asigurate prin
perierea fagurilor cu puiet necapacit intr-o ladita cu urdinisul
deschis, dupa 2 ore albinele ramase fiind putin udate si distribuite
in micronuclee. In cazul in care vom folosi botci, ele se dau
inainte de popularea micronucleelor, fixandu-le in marginea
fagurasului cu ajutorul unei agrafe. Dupa populare, micronucleele
se tin orfanizate 15-20 minute, dupa care, deschizand oblonasul
coliviei si folosind tubuletul de sticla, vom sufla pe partea
opusa pana ce matca va intra in colivia micronucleului.
Avantaje:
-
matcile sunt acceptate
foarte usor;
-
controlul imperecherii
si retragerea matcii se fac foarte repede;
-
cer foarte putin
spatiu pentru amplasare;
-
ofera siguranta
la identificare de catre matci (asezati rar si la nivele
diferite);
-
materialul biologic
redus contribuie la scaderea pretului de cost al matcilor.
Dezavantaje:
-
nu pot fi folosite pe timp rece;
-
necesita o supraveghere continua pentru
ajutor si hranire;
-
deseori albinele si matca - in timpul
si dupa imperechere - parasesc micronucleele;
-
nu pot fi folosite pentru stabilirea
calitatii unei matci (micul nucleu neavand spatiu suficient
pentru dezvoltare normala).
sus
Moartea
puietului
Hranirea stimulenta, in ciuda
faptului ca este unul din mijloacele de dezvoltare a cuibului
(mai ales toamna), prezinta totusi o serie de neajunsuri, ce
vor fi cu atat mai mari, cu cat timpul va fi mai neprielnic.
Astfel, daca puietul se extinde pe o mare suprafata (mai ales
primavara) si, pe neasteptate, vine un timp rece, o mare parte
din puiet ramane fara acoperire, murind din cauza frigului.
Puietul mort este generator de boala, aducand multe pierderi.
De aceea, hranirile stimulente primavara timpuriu si toamna
tarziu nu sunt indicate, iar puietul eclozionat in octombrie,
in cea mai parte nu este viabil (albinele tinere neavand timp
sa-si faca corpul gras sau
zborul necesar de curatire).
O temperatura scazuta (sub
35 grade Celsius) duce la racirea si moartea puietului si este
unul din factorii favorizanti ai aparitiei puietului varos si
chiar ai locei. Subalimentarea
proteica a puietului, pe de o parte, sau infestarea
puternica cu varroa, pe de alta parte, sunt de asemenea
factori favorizanti ce duc la moartea puietului si la aparitia
bolilor in stupina.
sus
Mustarul
Cunoscut sub numele de mustar
alb, galben, brun, rapita alba, mustarul este o planta oleaginoasa
poleno-melifera care se aseamana cu mustarul de camp, care creste
natural prin toate culturile. Infloreste inaintea salcamului
sau coincide cu acesta, productia de miere la ha fiind de 40-150,
productia maxima fiind conditionata de vremea calduroasa si
umeda. Mierea cristalizeaza foarte repede, are o aroma placuta
si un gust usor intepator.
sus
