valeriana, valorific albinei de prisos, valorific roiuri naturale, varga ciobanului, varooza, varul nestins, vatra stupinei, vantul, ventilatoare, vestibulul de control, viata matcii, viermele ata, viespiile, virozele, vitaminele, Volosyevici, vopsirea stupilor (reteta Bertrand), vrabiile, Vremea.

medicamente antivaroa

tratam de soc

tratamente de sustinere

trat biologice

apiguard	fumigene	vaporigene		pulverulente		aspersive		metoda termica
apistan	danikoropor	acaramin A, T		malation		acid oxalic		metoda biologica
apivar	fenotiazina	acid formic		perizin		acid lactic
mavrirol	folbex	amitraz	camfor	sineacar		amitraz
varachet	tutun	naftalina		sulf	timol	k79
concluzii	varostan	timol		zahar farin			klartan	medicatia radionica

veninul

alergii

colectare

terapii

verificari

calit matcii

examin cuib

examin urdinis-oglinda

examin RC

Intarzierea spermei pastile

sus

---

 

Valeriana

sus

---

 

Valorificarea albinei de prisos

sus

---

 

Valorificarea roiurilor naturale

Roiurile iesite cu 20-24 zile înaintea culesului principal nu pot ajunge FAB puternice fara ajutor din partea apicultorului, perioada de mare elan fiind urmata de o perioada de stagnare (datorata schimbului de generatii). Energia de lucru caracteristica primei perioade poate fi folosita însa cu succes la cladirea fagurilor artificiali.

Roiurile iesite cu 5-6 zile înaintea marelui cules pot fi folosite la sporirea productiei, asigurandu-le, pentru început 2 faguri cu provizii. Cand roiul iese din stup chiar în timpul culesului, el se pune într-un stup plini cu faguri artificiali, pe locul coloniei mama. Vechea colonie se va aseza alaturi, cu urdinisul întors invers, ori se aseaza deasupra peste un podisor tip Snellgrove, putand folosi si tehnicile de ajutorare specifice acestei metode.

Cand ies deodata în timpul culesului mai multe roiuri, ele vor fi lasate sa se uneasca singure din zbor, sau le împreuna chiar stuparul, formand astfel un roi gigant de 6-7 albina zburatoare. Pentru separarea matcilor roiurile sunt rasturnate pe un cearsaf ce se întinde în fata stupului destinat sa fie gazda, fiecare matca gasita fiind prinsa separat într-o colivie. Coliviile vor fi asezate între doi faguri marginasi ai unei colonii cu matca varstnica, formand cu ele ulterior nuclee de împerechere.

Coloniile roite în plin cules pot fi folosite si la formarea nucleelor cu matci de roire, mai ales daca colonia s-a dovedit a fi si productiva. Roiul se muta în locul stupului mama. Stupul mama care are în continuare botci, riscand sa roiasca, se muta pe un alt loc, unde va fi transformat în stup pepinier, fragmentandu-l în nuclee pe cate 3 faguri, din care fiecarui nucleu i se dau 1-2 botci altoite pe fagurii cu puiet.

sus

---

 

Varga ciobanului

Face parte din familia Dispacaceae, avand o tulpina dreapta ce sfarseste la varf cu un ghem ghimpos în forma de ou sau de maciuca, de unde îi vine si numele, caci este ca o maciuca ciobaneasca. Înfloreste în iunie-iulie, fiind buna melifera si polenifera. Mierea are o savoare deosebita, si contine multe vitamine.

sus

---

 

Varrooza

Varrooza este o ectoparazitoza care afecteaza întreaga populatie de albine si se manifesta în tot cursul anului, dezvoltandu-se în celulele cu puiet de trantor si de lucratoare. Agentul etiologic este acarianul Varroa Jacobsoni, cu un ciclu evolutiv de 7-8 zile, care se hraneste cu hemolimfa. Atunci cand puietul este prezent într-o colonie infestata cu varroa durata de viata a parazitului este de 3-4 luni. În absenta puietului durata de viata poate fi mult mai lunga. Prezenta parazitului în numar ridicat într-o singura colonie de albine contribuie la reinfestarea întregii stupine si la aparitia simptomelor de parazitoza.

Diagnosticare

Examenul clinic se face prin observarea directa a parazitilor pe corpul albinelor, larvelor si nimfelor de trantori si lucratoare si pe fagurii cu puiet. În stupina diagnosticul se mai poate face si cu ajutorul medicamentului Varachet sau a altor substante utilizate în terapia varroozei.
O alta metoda de diagnostic este spalarea albinelor suspecte cu o solutie calda de detergent 10 %, utilizand o sita cu ochiuri mai mari de 2 mm, sau proba cu alcool.

Simptome

În primul an de infestare semnele clinice sunt sterse. Pe masura ce gradul de parazitare creste (parazitul înmultindu-se în progresie geometrica), semnele clinice devin evidente, albinele parazitate prezentand stari de agitatie; în hiperparazitism, populatia familiei se diminueaza drastic si albinele parasesc stupul, o mare parte din albinele eclozionate din puiet infestat sunt neviabile, cu aripi nedezvoltate, subponderale, cu malformatii ale abdomenului si picioarelor, incapabile de zbor.

Etapa 1

Cand stupina e infectata 1% nu se poate depista acarianul.

Etapa 2

Cand stupina este infestata în proportie de 15-20 % tratamentul adecvat consta în 2-3 tratamente toamna tarziu, 90-95 % din acarieni dispar, iar familiile vor lucra normal pe tot parcursul sezonului activ.

Etapa 3

Cand gradul de infestare varroa depaseste 25-30 %, se constata o slabire brusca a familiilor. În aceasta situatie acarienii se vad usor. Se gasesc peste tot, atat pe albine, pe trantori, pe matci, pe peretii interiori ai stupului, pe rame - peste tot. În acest stadiu de dezvoltare apar multe albine cu malformatii, albine ce sunt evacuate din stupi si se pot vedea tarandu-se înaintea urdinisului. Albinele culegatoare sunt de dimensiuni mai mici iar la familiile foarte infestate matca împreuna cu albinele si trantorii parasesc stupul, intrand în stupii vecini. Uneori, daca avem rame dupa diafragma matca si albinele parasesc fagurii cu puiet infestat si formeaza pe aceste rame un nou cuib. Puietul este împrastiat pe faguri, larvele si nimfele moarte se afla în diferite stadii de putrefactie. O parte din capacelele puietului au orificii neregulate, larvele moarte eliminand un miros de putrefactie. Pot fi usor scoase din celule cu ajutorul unui betisor si nu se observa fenomenul de întindere caracteristic îmbolnavirii puietului de loca. În unele cazuri larvele necapacite, iritate de acarieni se întorc invers în celule, ajung pe fundul stupului de unde sunt evacuate. În majoritatea lor, aceste familii infestate de varroa vor fi infestate si de puiet varos.

Acarienii prefera puietul de trantor pentru ca durata cat larvele sunt în faza de capacire este cea mai mare iar acarienii au timp sa se dezvolte cat mai mult. S-a constatat ca temperatura constanta de 32 grade C este cea mai favorabila dezvoltarii acestui parazit. Daca temperatura creste reproducerea parazitului este perturbata.

Reproducere

O femela varroa poate depune aproximativ 8 oua viabile din care jumatate sunt fecundate (dand nastere unor noi femele), jumatate nefecundate (dand nastere masculilor varroa). La 2 zile dupa depunere, din oua ies larvele, care dupa 3-4 zile pentru masculi si 6-7 zile pentru femele, devin acarieni adulti. Dupa 5-7 zile de la iesirea din celule femelele pot începe ouatul, astfel ca dupa 15-16 zile, numarul acarienilor se poate tripla, înmultirea devenind exploziva în lunile iulie-august. Daca nu se intervine la timp, puietul care urmeaza a asigura populatia de iernare (iesit din lunile depuse dupa 20 iulie) va iesi secatuit si se vor obtine albine tarate, cu durata de viata redusa la jumatate.

Combatere

Pentru combatere trebuie sa practicam un tratament organizat si sustinut, pe arii cat mai extinse, a tuturor familiilor de albine (indiferent de gradul de infestare), numai cu medicamentele omologate si aprobate de organele de resort de la noi din tara. În cazul aparitiei formelor de rezistenta este nevoie sa practicam tratamente cu medicamente alternative de import.

Varrooza nu a putut fi eradicata pana în prezent datorita erorilor si neîntelegerii faptului ca eficacitatea tratamentelor este asigurata doar de lipsa totala a puietului capacit. Desi au fost utilizate mai multe produse cu efect acaricid majoritatea au fost retrase din diverse cauze printre care enumeram:

• unele produse se regasesc identic sub forma de saruri în produsele apicole; dupa o perioada de folosire, devin mai putin eficiente, creandu-si forme de rezistenta;
• provoaca pagube familiilor de albine: pierderea de matci, scaderea prolificitatii matcilor, toxicitate pentru albine, mai ales a celor parazitate care sunt deja slabite, în unele cazuri tratamentul avand ca rezultat efecte contrare;
• cea mai mare eroare care se face este raportarea parazitilor cazuti numai la populatia de Varroa libera, adica doar la 10-15% din numarul total, în ciuda faptului ca în sezonul apicol activ 85-90% din întreaga populatie de acarieni (acarienii activi) se concentreaza în celulele cu puiet capacit.

Din aceasta cauza, atat timp cat se va merge doar pe tratarea trimestriala, anuala sau doar pe anumite zone, esecurile se vor tine lant. Cu toate ca apicultorii au înteles importanta tratamentelor facute în lipsa puietului, punerea în practica este foarte dificila din diferite cauze si erori:

• produsele acaricide recomandate (mai ales cele prin pudrare sau fumigatie) nu pot fi aplicate decat la temperaturi superioare limitei de 10-15 grade C, o singura celula capacita putand asigura supravietuirea a 2-3 femele care se vor reproduce în progresie geometrica;
• perioada în care puietul lipseste efectiv se situeaza la începutul ierni cand temperaturile sunt sub 0 grade C si în astfel de conditii nu se mai pot face tratamente (în unele tari se fac cu amitraz prin evaporare);
• tot printre erori se numara si neglijarea tratamentelor de vara; majoritatea produselor acaricide au o eficacitate terapeutica sub nivelul prevazut de producator;
• utilizarea acaricidelor împotriva acarienilor varroa externi pune, în timp, problema acumularii de reziduuri si capatarea rezistentei acarienilor la produsele respective.

sus

---

 

Medicamente folosite pentru combaterea Varoozei

Tratamente de soc

Apiguard

Noul medicament Apiguard (folosit de francezi) este utilizat fie în perioadele mai calde, fie ca tratament de sfarsit de sezon, dupa ultima recolta din luna august. Este un medicament nou de origine naturala, conceput si brevetat de laboratoarele SWARM. Firma producatoare este Vita-Europe (http://www.vita-europe.com/ ). Se prezinta sub forma unui gel special în care este incorporat timolul, compus natural care se gaseste în floarea si mierea de tei, o arma eficace ce combate aparitia suselor de varroa rezistente la tratamentele clasice. Gelul Apiguard genereaza o difuzie regulata a substantei active, actionand ca o plasa ale carei ochiuri se largesc (cand temperatura scade) sau se micsoreaza (cand temperatura creste). Actiunea Apiguard-ului este dubla: pe de o parte, actioneaza prin vaporii timolului care se raspandesc la întreaga colonie cu ajutorul albinelor ventilatoare, pe de alta parte, albinele lucratoare transporta si raspandesc gelul prin contact (facand schimb de hrana).

sus

---

Apistan

Cel mai eficace produs de combatere a varroozei este Apistanul, care este livrat de firma Sandoz din S.U.A., preparatul fiind deosebit de scump. Acolo unde este folosit de mai mult timp, risca sa-si piarda din eficacitate si, de aceea, se recomanda folosirea alternanta a medicamentelor acaricide.

Se suspenda cate 2 fasii între ramele 3-4 si 7-8 sau doar una la stupii pe 5 rame, ridicand-se în prealabil magazinul. Fasiile se tin în stupi 6 saptamani sau 8-10 saptamani în cazul prezentei continue de puiet. Mecanismul actiunii acaricide a fasiilor este foarte simplu: el functioneaza exclusiv prin contact; de cate ori o albina vine în contact cu fasia de Apistan, cateva molecule de fluvalinat sunt transferate de pe PVC pe perisorii albinei si în scurt timp, varroa care peregrineaza de la o albina la alta, cade de pe albina, cadere urmata, în functie de numarul de molecule de substanta activa atinsa, de moartea sa sau de o amortire puternica. Eficacitatea preparatului poate atinge valori de 96-100% în perioada de introducere în stup, atat pentru varroa cat si pentru braula (paduchele albinelor) eventual prezent în stup. Fasiile de Apistan garanteaza o eficienta aproape constanta pentru o perioada de peste 180 de zile. Deoarece fasiile de Apistan îsi exercita actiunea exclusiv prin contact, este nevoie ca albinele sa poata circula în spatiul dintre fasie si fagure, chiar pe ambele fete ale fiecarei fasii, ceea ce se poate întampla numai daca aceste spatii sunt de 4 mm. Aceasta conditie se poate obtine îndepartand usor cu dalta ramele între care sunt introduse fasiile. Va trebui evitata eroarea, deja comisa de unii apicultori, de a plasa fasiile pe fundul, pe peretii stupului sau sub podisor, suprafata eficace reducandu-se astfel cu 50% iar moleculele de fluvalinat concentrandu-se exclusiv pe o zona restransa a picioruselor albinelor. Sa se evite ca în perioada de introducere albinele sa stea în barba pe scandura de zbor sau se interzice iritarea albinelor prin fumigatii prelungite, hraniri inoportune si mai ales deplasarea albinelor cu fasiile fixate în interiorul stupilor, tinand urdinisurile închise.

În timpul perioadelor reci si fara activitate de zbor, albinele evita aproape complet contactul cu fasiile, reducand astfel în mod drastic eficienta acaricida a acestora. Pentru a se preîntampina lasarea urmelor de acaricid este indicat a se schimba periodic fagurii. Pentru marirea eficientei acaricidului este indicat sa se utilizeze o rama de diagnostic unsa cu vaselina fluida si aparata de o plasa de sarma cu ochiuri de 2-3 mm, pentru a retine si ulterior a elimina acarienii care, pot doar sa cada amortiti ca mai apoi sa se ridice capatand rezistenta la acaricid. Chiar daca îndelungata prezenta a fasiilor de Apistan în stup garanteaza ca mai devreme sau mai tarziu aproape toti acarienii vor primi doza mortala, riscul de a avea peste cativa ani, acarieni rezistenti la fluvalinate ramane tot timpul prezent. 

sus

---

Apivar

În ciuda tratamentelor repetate, acarianul Varroa este mereu inamicul nr. 1, în unele tari (Franta) dezvoltand  suse rezistente la Apivar si Apistan, care, din aceasta cauza, au fost astfel treptat abandonate – începand cu 1999 – din cauza greselilor de utilizare care au generat rezistenta parazitilor. Potrivit prospectelor, în cazul Apistanului, tratamentul trebuie sa dureze 6 saptamani, iar în cazul Apivarului, 10 saptamani. Nerespectarea timpului letal din diferite cauze (unii apicultori amatori au ales întreruperea tratamentului de primavara pentru a nu prejudicia recolta de miere etc.), a dus la o revigorare a acarienilor. 

Studiile efectuate în Franta au confirmat ca Apistanul si, prin extensie, celelalte produse ce folosesc ca substanta activa fluvalinatul (Klartan, Mavrik), nu mai trebuie sa fie utilizate în aceasta tara, din cauza aparitiei formelor de rezistenta. Acolo unde aceste produse sunt înca eficiente, se cere multa vigilenta, stiut fiind ca aparitia formelor de rezistenta este aleatoare si ca e mai bine sa anticipezi aparitia lor prin folosirea altor medicamente.

În ceea ce priveste Apivarul, eficacitatea lui este, în ansamblu, corecta dar, dupa folosirea acestuia timp de 5 ani, este nevoie de precautie. Fasiile de Apivar trebuie asezate în centrul ghemului. O verificare a contactului albinelor cu acestea nu trebuie sa fie facuta decat dupa 4 saptamani. Pentru eliminarea parazitilor de varroa rezistenti la tratament, la sfarsitul utilizarii Apivarului se indica un tratament cu Perizin.

sus

---

Mavrirol

Un alt produs numit MAVRIROL este preparat pe baza substantei numite fluvalinat sau mavrik, fara a se exclude fumigatia cu Varachet. Trebuie avut în vedere faptul ca mavrirolul este o substanta poluanta cu grad mare de acumulare în ceara (pana la 60 %), existand riscul, în cazul unei administrari regulate, de a ne trezi cu stupii puternic poluati de medicamente. Ceara de albine ar deveni toxica si ar determina moartea albinelor în faguri, datorita substantei.

Benzile de Mavrirol pot fi mentinute si peste iarna. O stupina se considera ca este bine tratata atunci cand tratamentul de toamna a fost efectuat corect. Tratamentul cu Varachet este obligatoriu pentru a distruge eventualii paraziti ramasi, dupa tratarea cu alte medicamente si mai ales pentru a distruge, daca cumva patrunde în tara parazitul Acarapis Woodi, care produce acarapioza. Acesti paraziti nu se vad cu ochiul liber, traiesc în aparatul respirator al albinelor si produc mari mortalitati. Dupa tratarea cu Varachet, toamna se introduc în stupi benzile cu Mavrirol, care vor fi tinute în stupi 6-8 saptamani, prin aceasta metoda obtinandu-se o deparazitare cvasitotala a familiilor de albine, nemaifiind nevoie de un nou tratament decat în toamna urmatoare. Atentie! Pentru a nu aparea rezistenta la acest produs nu este indicata prelungirea tratamentului peste perioada mai sus mentionata.

sus

---

Varachet

Medicamentul VARACHET are în compozitia lui substanta amitraz (20%); bis N,N - (dimetil - 2,4 - feniliminometil) N-metilamina. Substanta activa actioneaza asupra parazitilor prin contact molecular si prin inhalatie, reusind sa omoare parazitii liberi de pe corpul albinelor, într-o perioada de timp variabila, de la cateva zeci de minute pana la 3-4 zile, în functie de cantitatea de substanta activa cu care a venit în contact. Doza recomandata are efect numai atunci cand se iau masuri de etanseizare a stupilor în timpul tratamentului. Daca acest lucru nu este realizat, o parte din substanta activa volatilizata paraseste stupul prin fisuri, alte defecte, sau închiderea necorespunzatoare de la podisor sau urdinis.

Benzile de hartie pentru impregnat cu generator de oxigen se îndoaie longitudinal, pe mijloc (sau în zigzag), înainte cu o zi (ca sa nu influenteze negativ timpul de fumigatie), si sunt asezate pe o plasa de sarma pentru a împiedica eventuala aprindere a stupului (datorita temperaturii de cateva sute de grade). Picaturile le punem numai în momentul cand începem tratamentul, pe dunga creata la îndoitura benzii, la un capat, una langa alta. La capatul opus picaturilor dam foc hartiei (cu ajutorul unei tigari sau altei surse de foc) în momentul în care efectuam tratamentul propriu-zis. De mentionat ca dozajul si numarul de picaturi se raporteaza la volumul din stup si nu la puterea familiei de albine. Tratamentele cu Varachet prin fumigatie trebuie efectuate cel putin de 7 ori pe an, în conformitate cu prospectul de utilizare. Marirea numarului de picaturi conduce de multe ori la intoxicarea în diferite grade a albinelor.

Ultimul si cel mai eficient tratament cu Varachet trebuie sa se faca toamna în absenta puietului.

Pentru a se elimina obstacolul rezistentei acarianului Varroa la tratamentele clasice, se recomanda combaterea lui si cu alte mijloace, aplicarea radicala a tratamentului, nu numai primavara cat si toamna, la toate stupinele si indiferent de marimea lor. Orice depasire a cantitatilor precizate în umectarea benzilor fumigene, sau efectuarea tratamentului la temperaturi sub +15 grade C si fara soare, pot duce la accidente mortale pentru familiile de albine, avand grija ca persoanele care efectueaza tratamentele sa nu inhaleze substanta toxica a acestui medicament. În interiorul stupilor se va umbla numai dupa 10-12 ore de la tratamente.

1. Primul tratament se face primavara, cand albinele au început activitatea normala, atunci cand temperatura mediului exterior este de peste +15 grade Celsius si albinele nu se afla în ghem, preferabil dupa amiaza, cand majoritatea albinelor este prezenta în stupi si
2. se repeta înca o data la interval de 7 zile.
3. Al treilea tratament poate fi efectuat dupa recoltarea mierii de la salcam.
4. Se mai recomanda un tratament în luna august dupa recoltarea mierii de la floarea soarelui si
5. cate doua tratamente în lunile septembrie si octombrie,
6. ultimele doua atunci cand în stupi nu mai exista puiet.

Marirea cantitatii de medicament sau administrarea mai frecventa la fantezia apicultorilor sau la recomandarile persoanelor neavizate conduce la intoxicarea de diferite grade a familiilor de albine si la poluarea stupului cu substanta acaricida. Este obligatoriu ca în timpul tratamentelor apicultorul sa poarte halat sau salopeta de protectie si ochelari tip moto, iar dupa terminarea tratamentelor îsi va spala cu apa si sapun mainile si fata (revista Apicultura în Romania, nr. 4/1982).

sus

---

 

Medicatia alternativa antivaroa

FUMIGENE

Danikoropor

Tratamentul a dat rezultate bune în Tunisia si Iugoslavia, procentul de acarieni distrusi fiind de cca 97%.

sus

---

 

Fenotiazina

Singura sau în combinatie cu alte substante (paraformaldehida etc.), fenotiazina a fost primul si cel mai utilizat preparat împotriva varoozei desi rezultatele obtinute sunt putin satisfacatoare. Este produsul care sta la baza Varroazinului, preparat în Bulgaria si a Varroatinului realizat în fosta U.R.S.S.

sus

---

 

Folbex

Este medicamentul consacrat în tratamentul acariozei. A fost folosit si în varrooza însa cu rezultate mediocre. Substanta activa consta din clorbenzilat, care este impregnat în tichete fumigene, ce se introduc în stup si li se da foc.

Aceeasi firma din Elvetia a produs un nou preparat special pentru varrooza, denumit Folbex forte, care contine ca substanta activa bromopropilat, impregnat tot în tichete fumigene. Tratamentul consta din arderea unui tichet în fiecare stup, la interval de 4-7 zile. Încercat atat în Germania cat si în Tunisia, s-a constatat ca în urma a doua aplicatii pot fi distrusi circa 90 % din acarieni.

sus

---

 

Tutunul

Folosit în special în Olanda si China, tutunul s-a dovedit a fi deosebit de eficient. Este folosit fie prin fumigatie (1 tigara pentru un corp de stup pe 10 rame), fie prin picurarea nicotinei pe o sugativa ce se plaseaza pe fundul stupilor.

sus

---

 

Varostan

Produs pe baza de sulf, are substanta activa ambalata într-o capsula metalica, în care se introduce un fitil caruia i se da foc dupa  introducerea în stup. Actiunea acaricida se produce în primele 3 zile de la începerea tratamentului. A fost întrebuintat pe scara larga în Germania . pana în 1977 cand, din cauza toxicitatii ridicate atat pentru albine cat si pentru operator, a fost interzis.

sus

---

VAPORIGENE

Acidul formic

Folosit în Germania si Rusia, acidul formic se utilizeaza primavara dupa zborul de curatire, vara si toamna. Se pune pe fundul stupului acid formic 98% în sticlute a 180 ml, prin a caror gura se introduce un fitil lejer de tifon, hartie sau bumbac, pentru evaporarea lenta.

Este eficient la temperaturi de peste 14-15 grade Celsius.

Prof. dr. F. Ruttner (Germania) afirma ca dupa o întrebuintare de 3 saptamani, în prezenta puietului acarienii sunt omorati în procent de 80 % iar în absenta puietului procentul de acarieni morti se apropie de 100%. Pentru diagnostic sticluta se lasa în stup timp de 14 zile, iar pentru tratament 28 de zile. Cantitatea de acid formic evaporata se regleaza prin alungirea sau scurtarea fitilului, astfel încat substanta sa scada cu cca 10 ml pe zi.

În prezent sunt recomandate concentratiile de 60% administrate sub forma buretelui absorbant sau a vaporizatorului, respectand însa conditiile de temperatura si administrare.

Inconveniente:

1. Concentratia optima de vapori depinde nu numai de cantitatea de substanta evaporata ci si de puterea familiei, de tipul stupului si de temperatura exterioara, astfel încat dozarea corecta este inconvenientul principal al acestei metode.
2. Al doilea inconvenient este mirosul puternic al acidului formic care se transmite si mierii, fapt ce restrange folosirea acestei metode numai la perioadele cand în stup nu mai exista miere destinata consumului uman.
3. Trebuiesc respectate cu strictete regulile de manipulare, pastrare si utilizare pentru a preveni accidentarile datorate contactului cu acidul, inhalarii sau înghitirii accidentale. În acest sens apicultorul trebuie sa dispuna de manusi rezistente la acid, ochelari de protectie pentru ochi, masca cu cartus filtrant, sort si cizme de cauciuc etc.

Moartea parazitilor în interiorul celulelor închise depinde de concentratie si de distanta dintre sursa produsului si puietul infectat. Diferenta dintre doza capabila sa elimine varroa si cea care este toxica pentru albine este foarte stransa, tratamentul fiind ineficient sub limita de evaporare de 6 ml/zi.

În Romania, folosirea acidului formic a fost recomandat de Hristea, iar prin OUG 34/2000 si Normele metodologice de aplicare (conform HG 917/2001 art 26, 3, e) se recomanda folosirea acizilor organici în controlul varozei datorita calitatii de a nu contamina mierea si ceara cu reziduuri neadmise, a lipsei fenomenului de rezistenta a parazitului si a eficacitatii tratamentului în conditiile unei folosiri adecvate.

Atentie!

Trebuiesc respectate cu strictete regulile de manipulare, pastrare si utilizare, pentru a preveni accidentarile datorate contactului acidului cu ochii, pielea ori prin inhalare sau inghitire.

sus

---

 

Amitrazul

Eficacitatea cea mai mare a acestui produs are loc în lipsa puietului, fiind recomandat în tratamentul de toamna, eficienta sa depasind-o pe cea a altor medicamente ca: Varostan, Kelthan, Diagvar, Folbex sau acid formic.

sus

---

 

Arahnolul

A fost utilizat in Romania, o perioada. Unii acizi organici (în special acidul oxalic) au influente negative asupra familiilor de albine mai ales asupra matcilor.

sus

---

 

Camforul, naftalina, sau timolul

Au o putere acaricida buna dar, în cazul supradozarii sunt periculoase pentru albine si au o actiune poluanta asupra mierii, careia îi transmit mirosul de medicament. Întrucat parte din acarienii cazuti sunt doar ametiti, ei trebuie scosi afara si omorati, ceea ce se realizeaza prin punerea, înainte de aplicarea tratamentului, a unei hartii pe fundul stupului (unsa cu o substanta grasa. Doza de naftalina sau camfor este de 10-20 g, care se presara seara pe hartia de pe fundul stupului. Hartia cu parazitii cazuti si substanta ramasa se scoate a doua zi dimineata.

Folosirea naftalinei trebuie facuta cu multa precautie, întrucat o expunere prelungita sau o concentratie prea mare de vapori în stup provoaca moartea larvelor în toate stadiile de dezvoltare. În Rusia naftalina este interzisa din cauza reziduurilor care ajung în miere.

În cazul timolului, doza este de 50-100 g (dupa puterea familiei), care se înfasoara într-o bucata de tifon si se pune pe fundul stupului. Hartia cu parazitii cazuti si timolul ramas, se scoate dupa 2-3 ore. În toate variantele tratamentul se repeta de 1-2 ori la interval de 10 zile. Timolul ramas la prima aplicatie se poate refolosi.

sus

---

 

Acaramin A si T

Realizate si folosite în Uruguay, aceste doua produse sunt considerate foarte putin toxice pentru albine, primul actionand prin contact, al doilea sub forma de vapori, permitand efectuarea unor tratamente încrucisate în vederea evitarii aparitiei unei rezistente din partea acarianului.

sus

---

 

PREPARATE PULVERULENTE

Malation

Folosit în Grecia, necesita multa manopera.

sus

---

 

Perizzinul

Are ca substanta activa un produs organo-fosforic cunoscut sub denumirea de cumafos. Este produs de firma Bayer (Germania) în colaborare cu Pharmachim (Bulgaria). Se administreaza în hrana (în doza de 5 g granulat la litru de sirop, pentru un tratament fiind necesare 0,8-1 l la familiile puternice si 0,5 l la familiile slabe), efectul durand 7-8 zile. Se recomanda 2 administrari primavara timpuriu (2 administrari la 7-8 zile interval), 1 tratament înaintea culesului de productie si 1 tratament (ce consta din 3 administrari la interval de 7-8 zile) dupa recoltarea mierii de la ultimul cules.

sus

---

 

Sineacar - concentrat

A fost folosit în Romania si a avut o înalta selectivitate pentru acarieni. Folosit în dozele indicate actiona puternic asupra acestora, fara sa dauneze totusi albinelor, matcilor si puietului. Înainte de folosire, cele 500 g Sineacar - concentrat se dilua, amestecandu-se treptat si îndelung într-un vas smaltuit, cu 4500 g faina de grau, pana se realiza o omogenizare perfecta. Se prefera amestecul cu faina fata de pudra de zahar întrucat faina nu este mancata de albine, ramane mai mult timp în stup si asigura un efect medicamentos îndelungat. La stupii verticali se trateaza separat fiecare corp si magazin.

sus

---

 

Sulful

Pentru tratarea varoozei se presara cca 1 g praf de sulf (100 mg de fiecare fagure acoperit cu albine) pe leaturile superioare, repetandu-se de 3 ori aceasta administrare, la interval de 12-14 zile. Daca se depaseste doza sau temperatura exterioara este mai mare de 30 grade Celsius, larvele necapacite mor iar albinele adulte vor fi si ele afectate.

sus

---

 

Timolul

Prin pudrare acarienii pot fi distrusi în procent de 73-98 % daca familiile sunt tratate în mai multe reprize cu cate 0,25 g timol în amestec cu zahar pudra sau faina de grau, presarat printre rame. Administrarea se poate face în orice perioada a anului, dar este eficace numai între 8-42 grade C. În infestari grave se administreaza 3-4 prize la interval de 4 zile, iar în cazuri usoare 2-3 reprize la 7 zile interval. Poate fi administrat în combinatie cu fenotiazina sau cu tratamentul termic. Este de 1-5 ori mai eficace decat fenotiazina. În concentratie de 0,002 % în sirop nu este daunator pentru albine. 

sus

---

 

Zaharul farin

Metoda consta în prafuirea albinelor pe faguri cu zahar fin macinat. Zaharul pudra adera la portiunea terminala a membrelor cu rol de ventuza de prindere, facand parazitii incapabili de a se mai fixa, cazand pe fundul stupilor. Particulele de zahar trebuie sa aiba dimensiuni mai mici de 5 mm. Aceasta metoda de control a varoozei poate fi utilizata tot anul, în special în timpul culesurilor, cand alte metode chimice nu sunt permise.

sus

---

 

PREPARATE ASPERSIVE

Acidul oxalic

Este folosit de apicultorii rusi sub forma de solutii de 2%, prin pulverizarea albinelor la temperaturi de peste 4 grade C. Iata mai jos, colorat cu albastru, traducerea unui film postat pe Youtube despre tratamentul rusesc antivaroa cu acid oxalic facuta de un apicultor de pe forumul Apiardeal, care a facut o transcriere dupa sursa originala: Malihin Vladimir Egorovici.

"Dragi colegi, la solicitarea colegului Teoalbina va prezint tratamentul de toamna cu acid oxalic, asa cum este aplicat de domnul Malihin Vladimir Egorovici ale carui filme le prezint. Am incercat sa fiu maxim de concis si de succinct dar pentru ca am evitat exprimari eliptice generatoare de intrebari, materialul a iesit cam lung. Sper sa nu va plictisiti. Tratament antivarroa – toamna. Tratamentul cu acid oxalic de toamna este mai mult profilactic, parte a unui mecanism integrat de lupta impotriva parazitului. Pentru a putea lupta impotriva varroa trebuie sa-i cunosti biologia elementara a inmultirii. Fara aceste cunostinte lupta va fi ca cea cu morile de vant. Se cunoaste ca in prezenta puietului, majoritatea parazitilor se gaseste in puietul capacit. Daca acum am avea puiet, tratamentul cu acid oxalic ar fi absolut fara rost. In cazul de fata matca este in izolator de pe 10 iulie (filmul este facut pe 31 august). In acest caz toti parazitii ramasi in familie sint pe albinele adulte. In acest caz aplicarea acidului oxalic va fi eficienta. Acidul oxalic este socotit ca avand efect rapid (la fel ca alte preparate – Bipin – folosit in spatiul sovietic – tactic sau alte produse pe baza de amitraz.). Aplicarea prezentata este maximum prmitiva – adica foarte simpla. Apicultorul nu are nicio unealta de masurat (cum ar fi seringi). Aplicarea este asemenatoare cu cea a bipinului. Se foloseste un pulverizator ca cel din imagini – se vede ca formeaza jet si nu ceata. Practic doza ar fi de 10 ml pe intervalul de albina. Concentratia solutie este 2%. El nu masoara niciodata, face aplicarea dupa ochi (probabil din experienta). Precum se vede nu foloseste echipament de protectie. Corpul de jos nu-l mai misca, pentru ca in corpul de sus este oricum multa albina. Intervalele sint simetrice unul sub altul si, intr-o oarecare masura jetul ajunge si in corpul de jos. Albinele de deasupra sint imbaiate de solutie si coboara, stergandu-se de alte albine care nu au fost atinse de jet. Acidul oxalic are efect de asfixiere pentru varroa. Obligatoriu se acopera cu folie, ca in film. De preferat tratamentul se face spre seara, pentru ca temperaturile mari nu au efecte pozitive. Caldura poate afecta albina. Din acest motiv solutia trebuie sa fie rece si sa se aplice spre seara cand temperatura este in coborare. In cazul de fata – 31 august – noaptea temperatura este de 8 grade ziua este mai cald, aplicarea solutiei ziua nefiind recomandata. De ce se foloseste folia? Pentru ca dupa aplicare albina se agita, are loc cresterea temperaturii in stup si se genereaza mediul agresiv, particulele de acid trecand in suspensie in aer. In acest moment asupra varroa apare un efect de asfixiere, chiar daca in acest moment parazitul se gaseste intrat deja sub segmentele albinei. Atmosfera incarcata de acid il face sa iasa dintre segmente si sa cada. Mai spune inca odata ca acest tratament este mai mult profilactic, fiind parte integranta a sistemului de lupta contra varroa. Asta pentru ca nu i se permite sa ajunga la inmultirea in masa. In luna iulie, inainte de ultimul cules se introduce o rama claditoare cu o fereastra ingusta pentru a culege in puietul de trantor marea majoritate a varroa adunata pana atunci. Inainte de aceasta ultima rama claditoare au mai fost inca doua etape in care s-a recoltat puietul de trantor capacit. Dupa ce se recolteaza si aceasta ultima rama claditoare, parazitul se indreapta spre puietul de albina, dar, pt ca matca a fost izolata de pe 10 iulie, puietul lipseste cu desavarsire. El zice ca astfel parazitarea ar fi de maxim 5%. Cele doua rame claditoare recoltate in sezonul activ nu au dat voie parazitului sa ajunga la inmultirea in masa. (Asta si pentru ca un tratament cu acid oxalic se face si in primavara). El mai spune ca varroa care a crescut pana la izolarea matcii nu este rezistent, asta pentru ca exemplarele rezistente cresc pe puietul de albina de toamna. Or, nefiind puiet de toamna, nu avem nici indivizi rezistenti. Albina care nu face cules si nu hraneste puietul isi prelungeste viata de 10 ori. La fel si varroa, daca nu a depus oua, viata i se prelungeste mult. Spre toamna parazitul isi cauta o gazda si intra sub segmentele acesteia. Practic sistemul lui este bazat pe un tratament de primavara, 2 recolte de puiet de trantor si tratament de toamna. Mai spune ca tratamentul de primavara ar putea sa nu-l faca dar, din cauza toamnelor calde si lungi, dupa tratament albinele mai aduc de pe undeva niste varroa in stup. Pentru a nu le da voie sa se inmulteasca la primavara, se aplica acest al doilea tratament. Nu exista sa elimini varroa cu un singur preparat, poti lupta impotriva lui cu un complex integrat de masuri. O mare greseala este practicarea unui singur tratament toamna tarziu, mai ales acum cand toamna tarziu poate insemna luna decembrie. Daca se asteapta pana in decembrie cu tratamentul, mare parte din albine vor fi transformate in carcase chitinoase care nu vor trece de iarna. Cred ca multi dintre dumneavoastra vor spune – cum am spus si eu – este imposibil ca albina nascuta in iulie sa treaca iarna. Ei bine, el explica in alt film ca acest lucru este posibil. Matca fiind izolata, puiet de hranit nu va fi. Ultimul cules se termina inainte de sfarsitul lui iulie, iar albinele nascute in iulie – mare parte din ele - nu vor participa nici macar la prelucrarea nectarului. Trebuie totusi sa va spun ca acest sistem exclude hranirea de completare cu zahar sau alte substante asemanatoare, pentru ca daca asta hranire se face in august, va uza exact aceste albine nascute in iulie. Deci sistemul acesta marge numai daca nu bagi zahar in albine. Asta este ceva de la mine, n-a spus-o el."

Acidul oxalic este toxic, solicita prudenta, are un efect negativ asupra dezvoltarii puietului si poate omori matcile (peste 50%). Introducerea unui tratament de iarna permite însa corectarea unor deficiente în executarea tratamentelor de toamna, a caror calitate este influentata de multi factori (matci tinere, care prelungesc ponta mult dupa termenul obisnuit, conditii meteorologice improprii, ger timpuriu sau evenimente neprevazute, care împiedica apicultorul sa execute actiunea la timp etc.). Caderea parazitilor este de amploare mai mare pe o perioada de 4-5 saptamâni chiar daca majoritatea (80%) cad din prima saptamâna. O familie se stropeste o singura data. Repetarea tratamentului dauneaza. Atunci multe albine sunt încarcate cu prea mult acid si zboara prematur din stup si pot muri la oarecare distanta fara sa se poata observa pierderea lor pe pamânt în jurul stupului.

Solutiile utilizate pana în prezent în tratamente prin metoda picurarii a cate 5-6 ml pe intervalul dintre rame (echivalentul unei rame bine ocupata cu albina) fie ca Bienenwohl (solutie apoasa de acid oxalic concentratie 3,5 % in apa sau sirop de zahar - 200 g zahar si 35 g acid oxalic se dizolva in cca 3 patrimi litri apa si se completeaza apoi pana la un litru), fie ca solutie italiana (concentratie 4,2 %), nu au fost intru totul adaptate la conditiile Europei Centrale, eficacitatea acestor solutii fiind buna dar, provoaca o diminuare a puterii familiilor de albine în timpul iernii. Solutia se prepara cu putin inainte de folosire iar pentru conservarea ei este nevoie de o temperatura care sa nu depaseasca 5 grade Celsius si nu mai mult de 6 luni, deci se poate tine in frigider.

A se vedea si recomandarile de la urmatoarea adresa:

Compozitia solutiei: 35 g acid oxalic în sirop de zahar 1:1. Cantitatea administrata: 30 ml la coloniile slabe; 40 ml la coloniile mijlocii; 50 ml la coloniile puternice. Mai precis: 5-6 ml pentru fiecare rama Dadant bine ocupata de albine.

Atentie! Acidul oxalic este deosebit de toxic pentru om si, de aceea, trebuiesc luate masuri cu totul speciale de protectie!

Precizari suplimentare:

• tratamentul se efectueaza în absenta puietului capacit (noiembrie-decembrie);
• nu trebuie efectuat decat un singur tratament de acest fel;
• solutia de sirop cu acid oxalic se aplica direct pe albinele situate pe intervalele dintre rame;
• solutia medicamentoasa trebuie sa fie administrata proaspata si calduta, la o temperatura de peste 0 grade C;
• în anumite conditii acest tratament poate cauza o slabire usoara a coloniilor în primavara;
• aplicatia acidului oxalic prin pulverizare este mai bine tolerat de albine (30 g AO/1 litru de apa, 3-4 ml pe fiecare fata de rama bine ocupata cu albine);
• pe timpul tratamentului se vor purta manusi si ochelari de protectie.

Acidul oxalic este mult mai recomandat a fi folosit prin metoda pulverizarii. Prin aceasta metoda este eficient în proportie de 95% si bine tolerat de albine. Daca se va folosi aceasta metoda este bine a se utiliza 30 g acid oxalic la un litru de sirop de zahar 1:1, ceea ce corespunde unei solutii de 2,1 %. Dozajul indicat este de 3-4 ml solutie pe intervalul bine ocupat cu albina. Pentru evitarea supradozajului este necesar ca mai intai sa facem probe cu o solutie masurata, facand ajustarile de rigoare. Pentru a avea o eficienta acaricida sporita acest tratament trebuie sa fie aplicat doar in lipsa totala a puietului. Pe timpul pulverizarii solutiei de acid oxalic este imperios necesar ca apicultorul sa poarte masca de respirat tip FFP2SL EN 149, manusi rezistente la acid si o pereche de ochelari de protectie. Prepararea solutiei de acid oxalic nu trebuie sa fie efectuata decat de personalul calificat.

• hhttp://www.cmuntean.ro/site/apicultura/documente/352-acid-oxalic-versus-varroa

• http://www.cmuntean.ro/site/apicultura/documente/352-acid-oxalic-versus-varroa
• http://www.agroscope.admin.ch/imkerei/00316/00329/02081/index.html?lang=fr
• http://forum-discutii.apiardeal.com/index.php?topic=7910.0
• http://apiculturanaturala.blogspot.ro/p/inamicii-albinei.html?showComment=1418636287123
• https://www.youtube.com/watch?v=A89ayxumLeA

 

sus

---

 

Acidul lactic

Este folosit în Rusia în solutie de 10-15% prin pulverizare, în perioada de vara-toamna. Iarna la o temperatura care sa depaseasca 5 grade Celsius.

 

sus

---

 

Amitrazul

În Franta, pentru administrarea amitrazului prin aspersie, este folosit un aparat special "le Furet", prevazut cu o conducta pana la gura de difuzare, încalzita cu ajutorul unei butelii de voiaj compresate în vederea obtinerii de aerosoli. Acest aparat permite tratarea a 30 de stupi dintr-o data, în 10 minute. Tratamentul se face de 2 ori pe an, dupa recolta, la interval de 9 zile. Produsul utilizat e amitrazul diluat. Cu aproximativ 5 cm3 de amitraz si 2 litri de petrol se pot trata 70 de stupi. Fumul dispare din stupi dupa aproximativ 15 minute, iar acarienii ce iau contact cu fumul cad imediat. Tratamentul nu are efect decat asupra acarienilor liberi. Tratand o data pe toamna, în absenta puietului, la o temperatura de +12 grade C se poate reduce la zero numarul acarienilor.

În timpul tratamentului nu trebuie respirat fumul deoarece ar putea fi cancerigen. Este bine a se purta o masca de protectie. Datorita modului de utilizare al acestui aparat este nevoie de ceva timp pentru ca apicultorul sa se familiarizeze cu acesta. Exista tehnologii de introducere a substantei active (amitraz) prin dispersie în apa (la temperatura de peste +10 grade C sau în solutie de acetona în perioada de înghet. Cu o cantitate minima de substanta activa, cu un disconfort minim al familiei de albine, cu un randament mare (20 de sec. / tratament), ofera o eficacitate de 99% la un pret de cost care permite tratarea întregului efectiv dintr-o întreaga localitate, judet, tara, creand posibilitatea executarii unui singur tratament, iarna, cantitatea de substanta activa putand fi redusa cu 10% fata de consumul actual. / Romania apicola 12 decembrie 2000, pag. 14-16

Despre substantele rezultate din descompunerea amitrazei se stie ca unele sunt cancerigene. Pericolul potential la care se expune apicultorul, care executa sute sau mii de tratamente în cursul carora inhaleaza fumul, nu este de neglijat.

sus

---

 

PREPARATE SISTEMICE

Metoda termica

Acarienii se desprind de albine la o temperatura de 46-48 grade C. Cercetatorii sovietici au preconizat o metoda termica care consta din expunere albinelor la o temperatura ridicata urmata de centrifugare. Pe langa multa manopera aceasta metoda prezinta si riscul omorarii albinelor, cunoscand ca acestea nu suporta o temperatura mai mare de 49-50 grade Celsius.

sus

---

 

Metoda biologica

Ing. Aurel Malaiu recomanda ca dupa culesul de la salcam FAB sa fie mutate pe alte locuri dimpreuna cu matca si puietul capacit, fagurii cu puiet necapacit si o parte din culegatoare ramanand pe vechile locuri, unde vor primi o noua matca si vor fi tratate eficient împotriva varoozei. Folosind aceasta metoda, pe langa sporirea eficientei în combaterea varroozei, se vor dubla efectivele sau se vor obtine FAV care vor contribui cu succes la obtinerea unor FAB puternice, cu vigoare biologica si productie sporita.

sus

---

Concluzii

Tratamentele "de soc" care se fac cu substante chimice (Varachet, Mavrirol, Apistan etc.) în special dupa recoltarea mierii de salcam si floarea soarelui, sa fie asociate cu:

• "tratamente de sustinere" (acid formic, camfor, timol etc.conform indicatiilor si precautilor aratate)  si
• "metode biologice de combatere" (folosirea ramei claditoare, a roiurilor tratate în lipsa puietului capacit etc.);

sus

---

 

Varul nestins

Pus într-o cantitate mica, într-o cutiuta, pe fundul stupului previne îmbolnavirea de puiet varos. Oxidul de calciu este folosit si la dezinfectia stupinei.

sus

---

 

Vantul

Vantul influenteaza nefavorabil viata coloniei de albine. Primavara franeaza dezvoltarea coloniei, vara stanjeneste culesul si secretia normala de nectar, iarna prin coborarea temperaturii impune un consum exagerat de hrana. Primavara, atunci cand intensitatea vantului atinge la peste 32-34 km / ora, nici o albina nu mai iese afara sa culeaga polen sau sa aduca apa. Din cele mai tinere care se încumeta sa o faca, multe pier chiar în pragul stupului, caci izbite de vant cad pe pamant sub scandura de zbor de unde, obosite si prinse de frig, nu mai au putere sa urce în stup.

În zilele cu vant nu se recomanda a se umbla la stupi decat folosind cortul protector sau un panou înalt si destul de lat, sprijinit pe proptele, ce se pune în partea de unde bate vantul, ca sa nu raceasca cuibul deschis. Padurea constituie cel mai sigur si mai bun adapost. Actiunea nefavorabila a vantului, iarna, primavara si toamna, se evita asezand stupii la adapostul unor cladiri, perdele protectoare, ori tinandu-i în cojoc individual, închizand urdinisurile pe un timp limitat ori protejandu-le cu paravanturi.

Cand vin obosite de la camp, în primaverile reci si toamnele friguroase, albinele trebuie sa gaseasca scanduri de zbor încapatoare si ferite de vant, altfel vanturile le vor doborî pe pamantul umed si rece unde vor muri amortite sau, în cel mai fericit caz, vor face sfortari mari pentru a mai putea zbura.

sus

---

 

Veninul

Este secretat de glanda veninifera din abdomenul albinei, în cantitati variate în raport cu varsta ei si acumulat în vezica, atingand apogeul în ziua a 15-a. În decursul vietii o albina poate produce 20 mg venin, o întepatura secretand 0,2-0,3 mg venin. Repulsina C, o substanta continuta de venin, irita albnele determinandu-le sa atace în masa. Veninul mai contine si cantitati însemnate de acid fosforic, o substanta toxica si convulsiva. Toxina cea mai însemnata din venin este melitenina, o proteina care alcatuieste masa sa principala, care determina contractia fibrelor musculare, blocand transmisia impulsului nervos. Doi compusi ai veninului (hialuronidaza si fosfatidaza) înlesnesc difuzarealui în organism, primul dizolvand substanta principala a tesutului conjunctiv, cel de-al doilea ducand la descompunerea hematiilor si scaderea capacitatii de coagulare a sangelui. Cristalele de venin se dizolva usor în apa, dar sub aceasta forma trebuie urgent folosit, pierzandu-si curand proprietatile. Veninul este foarte sensibil la actiunea fermentilor. În compozitia sa intra mai multe substante.

Alergia la venin

Desi s-a dovedit ca veninul este folositor pentru sanatatea omului, folosirea lui are o arie destul de redusa si trebuie aplicat numai sub observatie medical, unele persoane putand face soc anafilactic.

Locurile cele mai sensibile la întepaturile cu venin sunt cele de la tampla, limba si cea mai periculoasa în ochi (poate duce la pierderea vederii). În cazul înteparii ochiului trebuie luate masuri urgente: cu unghia sau cu partea groasa a unui ac mai lung se misca lateral vezica cu venin pentru a o desprinde din tesut fara sa se zgarie corneea. Cu cat este mai repede retrasa, cu atat este mai bine. Stiletii ce compun acul se vor scoate apoi de catre medicul specialist care va face o incizie în cornee, în zona de fixare a acului, tragand apoi acul cu o penseta. Preîntampinarea unor astfel de întepaturi se face lucrand cu o masca cu voal.
În celelalte cazuri, locul întepaturii dupa scoaterea acului se tamponeaza cu otet, amoniac sau cartofi taiati felii si stropiti cu otet, frunze de patrunjel sau de busuioc. Esentialul este ca imediat sa se scoata acul, care se ridica de jos în sus cu unghia, evitandu-se prinderea vezicii cu venin (stoarcerea întregii cantitati).

Colectarea veninului

Se poate face, fara uciderea albinelor, cu ajutorul colectoarelor speciale ce constau în dispozitive prevazute cu filtre, placi de sticla sau foi de cauciuc sintetic, acoperite cu o hartie umeda (nailon, polistiren) strabatuta de fire metalice încarcate cu un curent slab, ce se monteaza de obicei la urdinis. Un grup de albine asezate pe acest aparat, la aparitia impulsului electrice joasa frecventa, vor produce o anumita cantitate de venin, dupa care vor intra în stup si se vor hrani cu miere pentru a reveni la starea normala. Sursa de curent (o baterie de masina) alimenteaza mai multe placi colectoare, fiecare placa putandu-se folosi la 10-20 de stupi, dupa care, colectoarele sunt duse în laborator, unde dupa 3-6 ore veninul uscat este raclat.
Veninul obtinut sub forma de cristale poate fi folosit oricand. Cristalele de venin sunt raclate de pe placa de sticla cu ajutorul unei lame de ras. Un gram de venin uscat este produs de 30.000-50.000 albine.

Terapia cu venin

A se vedea si urmatoarele linkuri:

Orice terapie pe baza de venin se face numai dupa testarea organismului daca este alergic sau dupa un tratament special, pentru a capata imunitate la întepaturi. Daca întepaturile se aplica intentionat, ca tratament, acul se lasa pe loc 20-25 minute.

Veninul mareste secretia interna a glandei hipofize si a glandei suprarenale avand un efect benefic în bolile reumatice. Datorita acidului formic anil continut are o actiune bactericida si contribuie la formarea unei asepsii organice. Stimuleaza satisfacator sistemul hematopoetic (care produce globulele rosii si albe), mareste hemoglobina, micsoreaza vascozitatea si coagularea sangelui, stimuleaza miocardul, normalizeaza tensiunea arteriala si micsoreaza colesterina în sange. Dilata vasele arteriale cele mai fine – capilarele – mareste afluenta sangelui proaspat spre organismul bolnav, ajuta la marirea fortelor de aparare ale organismului, stimuleaza muschii inimii, scade tensiunea arteriala, normalizeaza somnul si pofta de mancare, creste pofta de munca etc.

Apiterapia pe baza de venin a dat unele rezultate în tratarea unor afectiuni oculare, la scaderea instabilitatii diferitelor parti ale sistemului nervos central, dar mai ales în tratarea reumatismului, artritei si a bolilor de circulatie a sangelui. Veninul contine un factor de penetratie care actioneaza asupra glandei hipofize si a glandelor suprarenale, marind apararea organismului.

Începutul aplicarii unui tratament cu venin se face astfel:

• în prima zi cu o albina al carui ac se lasa pe loc cateva secunde;
• a doua zi se foloseste tot o albina dar acul ramane pe loc cateva minute (este nevoie de un control medical si de o analiza a urinei pentru a vedea daca în ea nu au aparut urme de zahar sau de albumina);
• din ziua a 3-a tratamentul se face zilnic, dupa 2 metode:

  • fie un tratament direct prin aplicarea albinelor în apropierea si în jurul locului dureros, aplicand acele albinelor pe anumite parti ale corpului care dau o sensibilitate mai mica fata de usturimea ce o da veninul, avand grija ca locul sa fie sters înainte cu un tampon de vata si sapun (niciodata cu alcool);
  • fie prin aplicarea acelor în zonele situate de la umar la cot si din regiunea inghinala pana la genunchi :
    • în prima zi prima întepatura se aplica la umarul stang,
    • a doua zi se aplica 2 întepaturi la umarul drept,
    • a treia zi se fac 3 întepaturi în coapsa dreapta
    • s.a.m.d., pana în a zecea zi cand se fac 10 întepaturi,
    • urmeaza o pauza de 50 de zile, dupa care timp de 10 zile se aplica cate 3 întepaturi în circuit, dupa aceeasi schema, dupa 4 zile tratamentul fiind reluat, timp de 64 zile, cu cele 4 zile pauza, aplicandu-se în total 205 întepaturi.

sus

---

 

Ventilatoarele

Din ziua a 5-a albinele tinere pot trece fie la prelucrarea nectarului (din a 5-a zi), fie la eliminarea surplusului de apa din mierea prea diluata etc. Actiunea de ventilare a nectarului este facuta mai ales pe timpul noptii.

sus

---

 

Verificari

Examinarea cuibului

Orice interventie sa se faca:

• cu un scop precis,
• cat mai rapid,
• fara miscari bruste,
• fara a alunga cu mana albinele ce zboara în jur,
• doar în zilele frumoase, fara vant si cand în natura exista un cules de întretinere.

Înaintea examinarii cuibului si în timpul examinarii se vor lua urmatoarele masuri:

• spalarea mainilor;
• folosirea echipamentului de protectie;
• folosirea fumului pe deasupra ramelor numai atunci cand este nevoie etc.

sus

---

Examinarea urdinisului si a oglinzii

Uneori verificarea activitatii se poate face doar privind activitatea albinelor de la urdinis sau privind portiunea din fata urdinisului numita oglinda stupului.

sus

---

Examinarea RC

Examinarea RC ne poate spune si unele lucruri despre starea familiei de albine:

• daca apar începuturi de botci pe margine = pregatire de roit;
• cladirea cu celule de albine lucratoare = matca tanara, semn ca trebuie sa marim cuibul;
• cladire normala (cu celule de trantor) si depozitare de miere = cules bun; daca albina nu cladeste RC trebuie cautata cauza: boala, lipsa de hrana, lipsa matcii etc.
• oprirea cladirii = lipsa cules, sau alte anomalii.

sus

---

 

Verificarea matcilor

Orice crescatorie de matci trebuie sa aiba pe primul plan calitatile matcii, o matca buna trebuind sa aiba o conformatie normala, fara nici o lipsa organica aparenta, abdomen lung (indiciu la prolificitatii).

• Matcile prea mici trebuie înlaturate de la început.
• Controlul ouatului la nuclee se face sumar si este suficienta începerea pontei pentru a determina daca matca este bine fecundata (mica elipsa trebuie sa fie compacta), adevarata verificare facandu-se în colonia în care se va introduce. Pentru fortarea iesirii la zborul de împerechere nucleele se stimuleaza.
• În cazul în care matca se pastreaza în stupusori dupa împerechere, se monteaza la urdinis gratii Hannemann pentru împiedicarea plecarii matcii împreuna cu mica colonie. Este indicat totusi sa fie mutate în nuclee mai mari, dandu-le posibilitatea de a se dezvolta normal.
• La nucleele mari sau cele mijlocii nu este nevoie sa luam asemenea masuri.

sus

---

 

Vestibulul de control

Este construit dintr-o fasie de gratie Hannemann, lunga de 20 cm si lata de 8 cm, care se îndoaie în unghi drept, ca un vinclu, la capetele marginale ale vinclului fixandu-se 2 patrate de placaj 40/40 mm, de care gratia este fixata prin cuisoare, fiecare latura avand deci o înaltime de 4 cm. Dispozitivul se fixeaza în fata urdinisului, dupa introducerea matcii silind albinele sa treaca, timp de 2 zile, prin zabrelele lui. În cazul omorarii matcii îi vom gasi cadavrul pe urdinis, albinele neputand sa-l scoata dincolo de gratie.

sus

---

 

Viata matcii în stup

Matca începe sa oua la cateva zile de la fecundare (25% din matci încep sa oua dupa 7 zile; 50% dupa 10 zile; 25% dupa 12 zile; cateva dupa 14-15 ore). Matcile de rasa neagra încep ouatul mult mai tarziu (cele de la noi dupa 3-6 zile de la împerechere, în lipsa puietului vechii generatii).

La început, unele matci depun cateva oua nefecundate sau cate 2 în aceeasi celula dar, foarte curand ponta se normalizeaza. Activitatea pontei merge ascendent din februarie pana la 1 iulie dupa care coboara, la finele lui septembrie, cel mult octombrie ouatul încetand.

Matcile traiesc 4-8 ani dar, în mod obisnuit nu trebuie pastrate mai mult de 2 ani. Capacitatea de ouat se întinde în mod obisnuit pe o perioada de 4 ani. Atunci cand se practica apicultura de tip pastoral matcile sunt suprasolicitate si trebuie schimbate în fiecare an, maxim la 2 ani.

sus

---

 

Virozele

Prevenirea si combaterea virozelor

Prevenirea si combaterea virozelor si rickettsiozei albinelor a devenit o problema majora a apiculturii europene, iar la noi în tara începand din vara anului 1986. Pe plan mondial nu exista medicamentatie specifica combaterea facandu-se prin urmatoarele actiuni:

• conferirea unei rezistente crescute prin pastrarea în stupina numai a familiilor puternice;
• combaterea maladiilor clasice; prevenirea si combaterea germenilor de asociatie si ai virozelor;
• dezinfectii repetate;igiena în stupi si în stupina;alimentatie optima în tot cursul anului;
• exploatare rationala;
• evitarea aglomeratiilor de stupine în pastoral;
• prevenirea intoxicatiilor ce conduc atat la slabirea rezistentei albinelor ramase în viata cat si la grave depopulari, familiile astfel slabite cazand prada aproape sigura virozelor si altor maladii;
• intarirea imunitatii care se face prin:
  • pastrarea in stupina numai a coloniilor puternice;
  • adminstrarea de sirop cu vitamina C, la care se adauga suc de ceapa, suc de usturoi, sau alte sucuri ce contin vitamine (morcov, hrean) sau fitoncide.

sus

---

Vitaminele

Sunt oferite în sirop (izoniazida) sau prin intermediul sucurilor de legume (morcov, ceapa, usturoi, hrean), foarte bogate în fitoncide, morcovul si hreanul oferindu-se mai rar, usturoiul cu pauze, iar ceapa fara restrictii.

sus

---

 

Vopsirea stupilor

Vopsirea si chituirea stupilor este o operatie absolut necesara ce se repeta la 4-5 ani, culorile percepute de albine fiind albul, galbenul, albastrul si verdele-albastrui. Operatia de chituire si vopsire se va face numai cand temperatura exterioara depaseste +17 grade Celsius si cu cat temperatura este mai ridicata cu atat este mai reusita.

Pe timp noros sau atunci cand ploua operatia se opreste, sau se continua sub adapost. Dupa ce chitul s-a uscat bine, se freaca cu glaspapir, dupa care se da un usor grund. Vopsitul se face de doua ori, lasand de fiecare data sa treaca timp pentru uscarea primei vopsele (altfel vopseaua se va coji, iar mai tarziu va cadea). Cand uscarea se face la soare si nu în interior, vopseaua va fi mai durabila.

Parafinarea stupilor este o operatie foarte economica dar, prin aceasta stupii pierd din permeabilitate, ceea ce este în detrimentul unei bune iernari.

 

sus